Beery, Wallace (Fitzgerald)

(01.04.1885, Kansas City, Missouri, SUA -15.04.1949, Los Angeles, California)

Actor american de film şi de teatru.

Iniţial a lucrat la circ, iar mai târziu în trupele de teatru din New York. După ce a interpretat rolul principal în Turistul yankeu (The Yankee Tourist), a fost actor de teatru câţiva ani, în trupe ambulante sau stabile.

Şi-a început cariera cinematografică în 1913, mai întâi ca actor de comedie, în seria Keystone a lui Mack Sennet. Este cunoscut pentru rolurile de dur cam prostuţ şi simpatic din Campionul (The Champ, 1931, Premiul Oscar), Min şi Bill (Min and Bill, 1931) şi Remorcherul Annie (Tugboat Annie, 1933).

Beersheba

Oraş din S Israelului, 163 700 loc. (1999).

Din punct de vedere istoric, a marcat limita sudică a Palestinei, de unde şi cuvintele biblice „de la Dan la Beersheba” (Dan reprezintă cel mai nordic punct al Israelului).

A fost cucerit de arabi în sec. VII d.Hr., apoi de Imperiul Otoman, în sec. XVI. Era un important loc de adăpat pentru triburile nomade beduine din deşertul Negev. Adjudecat de britanici în 1917, a devenit parte a Israelului în 1948. De atunci, este centrul administrativ, cultural şi industrial al deşertului Negev.

Beerbohm, Sir (Henry) Maximilian)

(24.08.1872, Londra, Anglia – 20.05.1956, Rapallo, Italia)

Caricaturist, scriitor şi dandy englez.

Desenele sofisticate şi parodiile sale au fost unice prin reprezentarea, de obicei fără răutate, a ceea ce era pretenţios, afectat sau absurd la contemporanii săi.

Prima sa culegere literară, Operele lui Max Beerbohm (The Works of Max Beerbohm, 1896), şi prima carte de desene, Caricaturile a douăzeci şi cinci de gentlemani (Caricatures of Twenty-five Gentlemen, 1896), au fost urmate de fermecătoarea fabulă Ipocritul fericit (The Happy Hypocrite, 1897) şi de singurul său roman, Zuleika Dobson (1911), o abordare burlescă a vieţii de la Oxford.

Culegerea de proze scurte Şapte bărbaţi (Seven Men, 1919) este considerată o capodoperă.

Beecher, Henry Ward

(24.06.1813. Litchfield. Connecticut. SUA -08.03.1887. Brooklyn. New tack)

Cleric congregaţionist american.

Fiu de preot, a fost fratele lui Harriet Beecher Stowe şi al lui Catharine Esther Beecher. După ce a absolvit Colegiul Amherst şi a studiat la Seminarul Teologic de la Lane, a fost pastor al unor congregaţii din Indiana.

În 1847, a fost chemat la biserica Plymouth din Brooklyn. New York. Orator renumit, unul dintre cei mai influenţi predicatori ai vremii sale, s-a opus sclaviei și a sprijinit dreptul de participare la vot al femeilor, teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin și criticismul biblic ştiinţific.

Şi-a căpătat o reputaţie proastă in 1874, când a fost dat în judecată pentru adulter, dar a fost achitat şi s-a întors la biserica sa.

Beecher, Catharine (Esther)

(06.09J.800, East Hampton. New ‘tar*. SUA -12.05.1878. Elmira. New tartO

Pedagog american.

A influenţat şi a popularizat o mişcare conservatoare, menită să promoveze şi să consolideze rolul femeii în sfera domestică. Fiică a preotului şi activistului moderat Lyman Beecher şi soră a lui Harriet Beecher Stowe şi a lui Hairy Ward Beecher, a contribuit b înfiinţarea Seminarului pentru Femei din Hartford (1823) şi a altor organizaţii dedicate educării femeilor.

Cunoscutul ei Trasat de economie domestică (Treatise on Domestic Economy, 1841) a contribuit la standardizarea practicilor din sfera privată şi a accentuat credinţa că locul femeii era în spaţiul căminului său.

Beecham, Sir Thomas

(29.04.1879, St Helens. Lancashire. Anglia -08.03.1961. Londra)

Dirijor britanic.

Născut într-o familie aristocrată şi educat la Oxford, a singur să dirijeze. Fidel gusturilor muzicale engleze, a creat Orchestra Simfonică Beecham în 1909. În 1932 a înfiinţat Orchestra Filarmonică din Londra, iar în 1947, Orchestra Filarmonică Regală: a înfiinţat şi companii de operă.

Deşi avea serioase lacune tehnice, a fost un interpret incomparabil al muzicii sale preferate, în special cea a lui W. A. Mozart; dintre creaţiile contemporanilor săi, a dirijat mai ales piese de R. Strauss şi F. Delius.

beduin

Membru al unei comunităţi de nomazi vorbitori de limbă arabă din deşertul Orientului Mijlociu.

Din punct de vedere etnic, beduinii sunt identici cu toţi ceilalţi arabi. Statutul social al beduinilor este determinat de animalele pe care le cresc: nomazii crescători de cămile se bucură de cel mai mare prestigiu, fiind urmaţi de crescătorii de oi şi de capre şi în cele din urmă, de cei care cresc vite.

Conform tradiţiei, beduinii migrează prin deşert în timpul anotimpului ploios şi se întorc la terenurile cultivate în anotimpul secetos. Începând cu cel de-Al Doilea Război Mondial unde guverne au naţionalizat terenurile beduinilor, astfel încât au izbucnit conflicte pentru pământ.

Mulţi beduini au adoptat în ultimul timp un stil de viaţă sedentar, dar se mândresc cu tradiţia nomadă.

Bedfordshire

Comitat istoric geografic şi administrativ din SE Angliei centrale 381 571 loc (2001).

O mare parte din comitat este ocupată de lunca râului Ouse; reşedinţa este oraşul Bedford. Înfiinţat în 1800 î.Hr. în cadrul culturii Beaker, a fost reîntemeiat de romani în sec. I-V d.Hr.

Menţionat pentru prima oară ca entitate politică în 1010, comitatul a reuşit să-şi păstreze graniţele. Capodopera sa arhitecturală este abaţia Woburn, sediul ducilor de Bedford.

Bedford

Oraş, 81 000 loc (1995), din SE Angliei centrale.

Centru administrativ al comitatului Bedfordshire; se întinde pe râul Ouse, la NV de Londra.

A fost aşezare romană și oraş saxon. A fost recucerit de anglo-saxoni de la danezi, în 914 d.Hr. Se crede că John Bunyan a scris Călătoria pelerinului (A Pilgrim’s Progress) în timp ce era închis aici în sec XVII.

Beda, Sfantul

(672/673 d.Hr., Monkton în Jarrow, Northumbria, Anglia- 25.05.735 d.Hr., Jarrow; sărbătorit la 25 mai)

Teolog, istoric şi expert în cronologie anglo-saxon.

Crescut la mănăstire, a fost hirotonisit preot la vârsta de 30 de ani. Este cunoscut pentru lucrarea Istoria ecleziastică a poporului englez (Eclesiastical History of the English People, 732? d.Hr.), care relatează istoria Angliei din 55 î.Hr. până în 597 d.Hr. şi reprezintă o importantă sursă de date despre istoria convertirii la creştinism a triburilor anglo-saxone din insula britanică.

Metoda sa de a data evenimentele din momentul naşterii lui Hristos a intrat în uzul general datorită popularităţii acestei lucrări.