chat

Conversaţie în timp real între utilizatorii de computere, dintr-o reţea de computere, cum ar fi internetul.

După ce utilizatorul tastează textul mesajului şi apasă tasta Enter, textul apare imediat pe ecranul computerului celuilalt utilizator, permiţând astfel conversaţiile cu ajutorul mesajelor tastate, care sunt doar puţin mai lente decât în cazul conversaţiilor obişnuite.

Un chat poate fi privat (între doi utilizatori) sau public (în care şi alţi utilizatori pot vedea mesajele şi pot participa la conversaţie). Un chat public are loc în aşa-numitele „camere de chat”, de fapt site-uri web destinate chat-ului, de obicei pe o temă dată.

Cele câteva mii de camere de chat disponibile în prezent folosesc protocolul IRC (Internet Relay Chat), dezvoltat în 1988 de Jarkko Oikarinen din Finlanda.

Chase, William Merritt

(01.11.1849, Williamsburg, Indiana, SUA – 25.10.1916, New York, New York)

Pictor şi profesor american.

A studiat la New York şi, timp de şase ani, la Munchen. A devenit cel mai important profesor american al generaţiei sale, mai întâi la Liga Studenţilor de la Arte (Art Students League) din New York, apoi la propria şcoală, fondată în 1896, care a avut o mare influenţă asupra picturii americane de la începutul sec. XX; printre studenţii săi s-au numărat Georgia O’Keeffe şi Charles Demuth.

Ca pictor, a fost foarte prolific; cele 2000 de picturi ale sale includ portrete, interioare (de ex. În atelier, 1880-1883), studii de desen, natură moartă şi peisaje, toate caracterizate printr-un stil pictural îndrăzneţ şi spontan.

Chase, Samuel

(17.04.1741, Princess Anne, Maryland, SUA -19.06.1811, Washington DC)

Jurist american.

A devenit avocat, aflându-se în serviciul statului timp de peste 20 de ani. Patriot înflăcărat, i-a ajutat pe Fiii Libertăţii în mişcarea lor de rezistenţă împotriva Legii timbrului.

A lucrat pentru Comitetul de Corespondenţă (1774), fiind ales în Congresul Continental, şi a semnat Declaraţia de Independenţă. În 1796 a fost numit în Curtea Supremă de Justiţie a SUA de către preşedintele George Washington. Chase a susţinut ideea precedenţei legilor SUA faţă de legile statale, în procesul Ware vs. Hylton.

În procesul Calder vs. Bull (1798), şi-a adus contribuţia la definirea noţiunii de proces corect. În 1804, Thomas Jefferson l-a acuzat de fanatism. Achitarea sa a dus la stabilirea principiilor prin care un judecător federal poate fi demis numai pentru fapte penale, întărind astfel independenţa judiciară. Chase a rămas în serviciu până în 1811.

Chase, Salmon P(ortland)

(13.01.1808, Cornish, Township, SUA – 07.05.1873, New York, New York)

Conducător american al mişcării împotriva sclaviei şi al şaselea judecător-şef din SUA (1864-1873).

A practicat avocatura în Cincinnati din 1830, apărând sclavii fugari şi aboliţioniştii albi. A condus Partidul Libertăţii din Ohio, începând cu 1841, şi a contribuit la înfiinţarea Partidului Pământul Liber (1848) şi a Partidului Republican (1854).

A activat în Senatul SUA (1849-1855, 1860-1861) şi a fost primul guvernator republican de Ohio (1855-1859). A lucrat ca secretar al trezoreriei, sub preşedintele Abraham Lincoln (1861-1864).

Tot Lincoln l-a numit judecător-şef, conducând procesul în care a fost pus sub acuzare preşedintele Andrew Johnson, şi a încercat să protejeze drepturile negrilor încălcate prin acţiuni de stat.

Chase Manhattan Corp.

Holding american înglobat în 1969 în Banca Chase Manhattan.

Banca a fost creată în 1955, prin fuzionarea Băncii Manhattan Co. (fondată în 1799) cu Banca Chase National (fondată în 1877).

Crearea Băncii Manhattan a făcut parte din mişcarea generală prin care în sistemul bancar american au fost înfiinţate holdinguri care să cuprindă toate instituţiile bancare şi financiare care, prin lege, nu făceau parte din domeniul bancar.

În 1996 a fuzionat cu Chemical Banking Corp. (care deţinea cea de-a doua bancă a ţării ca mărime), dar şi-a păstrat numele de Chase Manhattan. Vezi şi David Rockefeller.

Chartres, catedrala din ~

Catedrala Notre-Dame de la Chartres, unul dintre monumentele de referinţă ale arhitecturii gotice.

Partea principală a acestei catedrale a fost construită între 1194 şi 1220, pe locul unei biserici din sec. XII, din care au rămas cripta, partea de jos a turnurilor și faţada de V.

Renunţarea la galeriile tradiţionale şi utilizarea unui tip unic de arc butant au permis realizarea unei lucarne mai mari. Ferestrele cu vitralii şi strana, după modelul Renaşterii, adaugă frumuseţe catedralei.

Chartres

Oraş în NV Franţei, 40 022 loc. (2006).

Situat pe râul Eure, la SV de Paris, a fost capitală şi centru de rugăciune druidă al cârnuților, un trib celt. Normanzii au atacat și incendiat oraşul în 858 d.Hr. În Evul Mediu, a intrat sub stăpânirea conţilor de Blois şi Champagne. Oraşul a fost vândut Franţei în 1286, fiind ocupat de englezi în perioada 1417-1432.

Hernie IV a fost încoronat aici în 1594. Germanii l-au deţinut până în 1870. În Al Doilea Război Mondial, a suferit multe pagube. Printre punctele de interes se numără catedrala din Chartres, de tip gotic.

Charpentier, Marc-Antoine

(1634, Paris, Franţa – 24.02.1704, Paris)

Compozitor francez.

A fost elevul lui Giacomo Carissimi la Roma în anii 1660. Reîntors la Paris, i-a succedat lui J.-B. Lully, ca regizor muzical al trupei de teatru Moliere (care va deveni mai târziu Comedia Franceză).

A devenit director muzical la principala biserică iezuită din Paris, ocupând timp de şase ani râvnitul post de maître de chapelle (în franceză, capelmaistru) la Sainte-Chapelle.

Extrem de prolific, a fost cel mai important compozitor francez al generaţiei sale. A scris 11 mise, 84 de psalmi şi 207 de motete, plus alte 35 de motete dramatice sau oratorii latine, gen pe care l-a introdus în Franţa.

Din creaţia sa mai fac parte operele David et Jonathas (1688) şi Medeea (1693), oratoriul Judicium Salomonis (1702), misa Assumpta est Maria.

Charophyceae

Clasă de alge dintre care anumite specii sunt cunoscute sub numele de alge-înstelate.

Ele conţin depuneri de carbonat de calciu atât de mari, încât uneori ocupă porţiuni întinse pe fundul lacurilor. Aparent se aseamănă cu plantele mai evoluate, având structuri în formă de tulpină şi rădăcină şi verticili de ramuri, plasate la distanţe regulate.

Cresc sub apă, prinse de fundurile mâloase ale râurilor şi ale lacurilor. Cu excepţia unei singure forme de alge, care poate distruge crescătoriile de peşte, celelalte nu produc nici un fel de pagube.

Charolais

Rasă de vite de talie mare, cu piele de culoare deschisă, obţinută în Franţa şi utilizată la tracţiune.

Astăzi este folosită şi pentru carne şi încrucişare. Vitele de culoare albă, multă vreme caracteristice regiunii Charolais, au fost recunoscute ca rasă abia în 1775.

Vitele Charolais tipice sunt masive, au coame şi pielea crem sau uşor mai închisă. Rasa a fost pentru prima oară importată în SUA de la o crescătorie mexicană, în 1936, dar, avându-se în vedere problemele legate de bolile cirezilor din Franţa, foarte puţine au fost importate mai târziu.

Această rasă este încrucişată cu vitele pentru carne şi lapte.