China denumire oficială Republica populară China anterior (până în 1912) Imperiul Chinez

Stat din E Asiei.

Suprafaţă: 9 572 900 km2, 304 369 000 loc. (2005). Capitala: Beijing. Este ţara cu cea mai mare populaţiei în lume, han formând peste nouă zecimi din populaţie. Limbi: dialecte ale chinezei han, dintre care cel mai important este cel mandarin. Religii: credinţe tradiţionale, budism, islam, protestantism, romano-catolicism, taoism (toate legale). Moneda: renminbi (a cărui unitate este yuanul).

China are mai multe regiuni topografice. Zona de SV conţine podişul Tibet, ce arc în medie aprox. 4 000 m deasupra nivelului mării; zona sa centrală, având peste 5 000 m deasupra nivelului mării, este denumită „acoperişul lumii”. De aici izvorăsc multe dintre fluviile Asiei.

Mai înalte sunt lanţurile muntoase de la graniţă, Kunlun la N și Himalaya la S. Regiunea din NV Chinei se întinde din Afghanistan până în Câmpia Manciuriei din NE. Munţii Tian Shan separă cele două bazine interioare ale Chinei, bazinul Tarim (în care se află deşertul Taklamakan) și bazinul Junggar.

În Podişul Mongol se află partea de S a deşertului Gobi. Zona depresionară din regiunea de E conţine bazinul Sichuan, ce se întinde de-a lungul fluviului Yangtze (Chang Jiang). Yangtze împarte regiunea de E în partea de S și partea de N. Râul Tarim este cel mai mare din NV. Printre celelalte numeroase râuri ale sale se numără Huang He (Fluviul Galben), Xi, Songhua, Zhu și Lancang, care devine Mekong în SE Asiei.

China este o republică unipartită cu o sigură cameră legislativă. Şeful statului este preşedintele, iar şeful guvernului este prim-ministrul. Descoperirea, în 1927, a omului de Pekin marchează existenţa primilor humanoizi în Paleolitic.

Civilizaţia chineză s-a răspândit probabil de pe valea fluviului Huang He. Prima dinastie despre care există dovezi istorice certe este dinastia Shang (cca sec. XVII î.Hr.), în timpul căreia existau un sistem de scriere și un calendar.

În sec. XI î.Hr., Zhou, stat supus dinastiei Shang, i-a înlăturat pe conducătorii acesteia, rămânând la putere până în sec. III î.Hr. În această perioadă s-au dezvoltat taoismul și confucianismul. Perioada de conflicte, denumită Perioada Statelor Combatante, a durat din sec. V până în 221 î.Hr., după care a venit la putere dinastia Qin unde și numele Chinei – după ce aceasta a cucerit toate statele rivale, creând un imperiu unitar.

Dinastia Han a ajuns la putere în 206 î.Hr. și a domnit până în 220 d.Hr. A urmat o perioadă tulbure, iar reunificarea Chinei nu s-a produs decât în 581 d.Hr., odată cu venirea la putere a dinastiei Sui, și a continuat cu dinastia Tang (618-907 d.Hr.).

După ce, în 960 d.Hr., a fost întemeiată dinastia Song, capitala s-a mutat în S din cauza invaziilor nordice. În 1279, dinastia a fost înlăturată începând dominaţia mongolă (Yuan). În această perioadă. Marco Polo l-a vizitat pe Kubilai-Han.

După perioada mongolă urmat dinastia Ming (1368-1644), care a cultivat sentimente de xenofobie atât de puternice, încât s-a ajuns la izolarea Chinei de restul lumii. În 1644, populaţiile din Manciuria au cotropit China fondând dinastia Qing (Manchu) În sec. XIX interesele din ce în ce mai mari ale Occidentului şi ale Japoniei au dus la Războaiele Opiului. Revolta Taping și razboiul sino-japonez toate acestea slăbind puterea dinastiei Manchu. În 1911, dinastia a căzut, Sun Yat-Sen proclamând republica în 1912.

Lupta pentru putere a dictatorilor militari a slăbit republica. Sub conducerea succesorului lui Sun, Jiang Jieshi, în anii 1920 s-a obţinut un fel de unificare a Chinei, dar, imediat, acesta a rupt relaţiile cu comuniștii care au format propriile armate.

În 1937 Japonia a invadat N Chinei, ocupaţia durând în pana în 1945 (vezi Manchuguo).

Comuniştii au început sa fie susţinuţi după Marşul cel Lung (1934-1935), când Mao Zedong a fost ales ca lider al lor. După cel de-Al Doilea Război Mondial a izbucnit un război civil; în 1949, naţionaliştii au fugit în Taiwan, iar comuniştii au proclamat Republica Populară Chineză. Comuniştii au întreprins o serie de reforme extinse, dar politicile pragmatice alternau cu perioade de mişcări revoluţionare, printre cele mai importante fiind Marele Salt Înainte și Revoluţia Culturală.

Haosul acesteia din urmă a dus, după moartea lui Mao, în 1976, la o întoarcere către moderaţie, sub conducerea lui Deng Xiaoping, care a făcut reforme economice și a reînnoit legăturile Chinei cu Occidentul. Guvernul a stabilit relaţii diplomatice cu SUA, în 1979.

La sfârşitul anilor 1970, economia a intrat într-o perioadă în care a evoluat dinspre o planificare centralizată și o industrie condusă de stat către un amestec de întreprinderi de stat și private în sectorul serviciilor și al producţiei. Incidentul din 1989 din Piaţa Tienanmen a pus la încercare sistemul politic, de altfel din ce în ce mai stabil după 1980.

În 1997, colonia britanică Hong Kong a revenit Chinei, la fel cum s-a întâmplat și cu Macao, în 1999.

Chin, Dealurile

Regiune muntoasă din NE statului Myanmar (Birmania).

Întinzându-se de-a lungul graniţei cu India, formează partea centrală a unui arc ce se întinde de la munţii Arakan la lanţul munţilor Patkai.

Înălţimea variază între 2 000 și 3 000 m. Aceste înălţimi, împreună cu arcul de munţi, formează centura muntoasă a Asiei de Sud-Vest. Regiunea a fost populată dinspre N de triburile chin.

Regiunea este o zonă de frontieră între cultura din Myanmar și cea indiană.

chimval sau talere sau talgere

Instrument de percuţie, alcătuit dintr-o placi metalici circulară care este lovită cu un băţ de tobă sau din două astfel de plici care sunt lovite una de alta.

Chimvalul era folosit de obicei în unele ritualuri, în Asiria, Israel (începând cu 1100 î.Hr.), Egipt și de către alte civilizaţii antice; apoi, utilizarea lui s-a răspândit, ajungând în Asta de Est și apoi în Europa, în sec. XIII d.Hr.

Chimvalul de orchestră este un descendent al celui folosit în fanfarele militare turceşti, care erau în vogă în Europa sec. XVIII. Deşi chimvalele asiatice sunt adesea plate, cele din Orientul Mijlociu și din Occident au, de obicei, un dom concav sau un ieşind, astfel încât doar marginile se ating când sunt lovite.

Cele mai bune chimvale au fost făcute în Turcia în perioada medievală, prin tehnici al căror secret era păzit cu grijă. În muzica populară, chimvalele nu sunt lovite manual; un chimval suspendat pe un suport poate fi lovit sau doar atins uşor, iar chimvalele orizontale sunt lovite printr-un mecanism cu pedală.

chimu

Indieni din America de Sud care au avut cel mai mare și mai important sistem politic din Peru, înainte de sosirea incaşilor.

Statul Chimu a prins pentru a da precum și în scopuri contur în sec. XIV. Era o societate puternic stratificată, în nobili conducători și ţărani care lucrau pentru aceştia.

Capitala Chan Chan, de pe coasta de N a actualului stat Peru, este astăzi un sit arheologic important. Indienii chimu produceau textile fine și obiecte de aur, argint și cupru. În sec. XV, au fost cuceriţi de incaşi, care au asimilat o mare parte a culturii indienilor chimu în organizarea imperiului lor.

chimioterapie sau chemoterapie

Tratament al bolilor, inclusiv al cancerului, prin substanţe chimice.

Unele medicamente pentru cancer acţionează asupra proceselor de diviziune celulară sau asupra proceselor enzimatice. Totuşi, acest tratament are și efecte secundare, atacând celulele sănătoase și reducând rezistenţa organismului la infecţii.

Anumiţi steroizi sunt folosiţi pentru tratarea cancerului de sân și a cancerului de prostată, a leucemiei și a limfoamelor.

S-a descoperit că derivatele din plante, cum ar fi brebenocul (vincristina, vinblastina) și tisa (taxol), sunt eficiente pentru tratarea maladiei Hodgkin, a leucemiei și a cancerului de sân.

chimiotaxonomie

Metodă de clasificare biologică, bazată pe similaritaţile structurale ale anumitor compuşi prezenţi în organismele supuse clasificării.

Partizanii acestei metode susţin că, prin comparaţie cu clasicele criterii anatomice, structurile proteice reprezintă indicatori mai fiabili ai relaţiilor de înrudire genetică dintre diferite organisme.

Argumentele lor se bazează pe faptul că proteinele sunt supuse unui mult mai strict control efectuat la nivelul genelor, în acelaşi timp, ele fiind mai puţin afectate de selecţia naturală.

chimion

Plantă anuală mică, zveltă (Cuminum cyminum), din famila morcovului (Apiaceae), cultivată în regiunea mediteraneeană, în India, China și în Mexic.

Seminţele sale, care sunt de fapt nişte fructe uscate, sunt folosite în multe amestecuri de condimente, precum pudra de chili și curry; chimionul este popular mai ales în bucătăriile din Asia, America de Nord și America Latină.

Uleiul rezultat din această plantă este folosit la fabricarea parfumurilor, aromă lichiorurilor, medicinale.

chimie fizică

Ramură a chimiei care se ocupă cu interacţiunile și transformările materialelor.

Spre deosebire de alte ramuri, chimia fizică se ocupă de legile fizice care stau la baza tuturor interacţiunilor chimice (de ex. legile gazelor), măsurând, corelând și explicând o latură cantitativă a reacţiilor.

Mecanica cuantică a avut un rol important în clarificarea unor aspecte ce ţin de chimia fizică, modelând cele mai mici particule, atomi și molecule. Chimiştii teoreticieni au folosit computere și tehnici matematice avansate pentru a înţelege comportamentul chimic al materiei.

Termodinamica chimică se ocupă cu legătura dintre căldură și alte forme de energie chimică, pe când obiectul cineticii este reprezentat de viteza reacţiilor chimice. Subdisciplinele chimiei fizice sunt electrochimia, fotochimia și catalizarea.

chimie

Ştiinţă care studiază proprietăţile, compoziţia și structura substanţelor (elemente și compuşi), reacţiile și transformările prin care acestea trec și energia pe care o degajă sau o absorb în timpul acelor procese.

Chimia studiază atomii ca elemente de bază (și nu domeniul subatomic; vezi mecanica cuantică), tot ceea ce constituie lumea materială și cea a fiinţelor vii.

Ramurile chimiei includ: chimia anorganică (vezi compus anorganic), chimia organică (vezi compus organic), chimia fizică și chimia analitică (vezi analiză), biochimia, electrochimia și geochimia.

Tehnologia chimică (chimia aplicată) foloseşte informaţiile teoretice și experimentale obţinute în chimie, pentru a construi întreprinderi de produse chimice și a realiza produse utile.

chimen-dulce sau fenicul

Plantă aromatică perenă sau bienală (Foeniculum vulgare), din familia Umbelliferae originară din S Europei și Asia Mică.

Se cultivă în Marea Britanic. SUA și în regiunile temperate din Eurasia. Seminţele ovale și alungite, al căror colorit variază de la maroniu-verzui la galben-maroniu, au acelaşi gust și miros cu cele de anason.

Seminţele și uleiul de chimen-dulce se folosesc pentru a da un miros plăcut săpunurilor și parfumurilor, dar și ca arome în compoziţia bomboanelor, a băuturilor, a medicamentelor și a alimentelor, în special a produselor de patiserie, a murăturilor și a peştelui.