cod binar

Cod folosit de calculatoarele digitale, bazat pe sistemul numeric binar, în care există doar două stări posibile, închis şi deschis, de obicei simbolizate de 0 şi 1.

În timp ce în cadrul unui sistem care foloseşte zece cifre fiecare cifră reprezintă o putere a lui 10 (100, 1 000 etc.), într-un sistem binar fiecare poziţie digitală reprezintă un multiplu de 2 (4, 8, 16 etc). Un semnal al codului binar este dat de o serie de impulsuri electrice, care reprezintă numere, litere şi operaţii ce trebuie îndeplinite.

Un dispozitiv numit ceas emite impulsuri regulate, iar componentele, cum ar fi tranzistorii, se pornesc (1) sau se închid (0), pentru a lăsa să treacă sau pentru a bloca impulsurile. Într-un cod binar, fiecare număr zecimal (0-9) este reprezentat printr-un set de patru unităţi binare sau biţi (vezi bit).

Cele patru operaţii aritmetice de bază (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea) pot fi reduse, toate, la combinaţii ale operaţiilor fundamentale ale algebrei booleene (vezi algebra booleană), cu numere binare.

cod

Peşte marin de dimensiuni mari.

Foarte important din punct de vedere economic (Gadus morhua, familia Gadidae), care trăieşte pe ambele ţărmuri ale Atlanticului de Nord, de obicei aproape de fundul oceanului, unde apa este mai rece. Mediul în care poate fi întâlnit variază de la regiuni apropiate de ţărm până la ape adânci. Este apreciat pentru carnea comestibilă, pentru uleiul obţinut din ficatul său şi pentru alte produse.

Codul are pete negre, iar culorile variază de la verzui sau cenuşiu până la brun sau chiar negru; pot varia şi de la cenuşiu la roşu aprins. Cântăreşte în medie cca 11,5 kg, dar poate atinge o lungime maximă de peste 1,8 m şi o greutate de peste 91 kg.

Se hrăneşte mai ales cu peşti mici şi cu diverse nevertebrate.

cod

Sistem convenţional de simboluri şi de reguli, folosit pentru exprimarea de informaţii conform unei reguli constante de înlocuire a unei informaţii dintr-un sistem, cum ar fi o literă, un cuvânt sau o expresie, cu un echivalent din alt sistem ales arbitrar.

Cifrul de substituţie este similar codului, cu excepţia faptului ca regula de înlocuire a informaţiei este cunoscută doar de transmiţâtorul informaţiei şi de receptorul acesteia. Alte exemple de coduri sunt codul binar şi alte limbaje automatizate folosite de calculatoarele digitale. La începutul sec. XX s-au elaborat coduri comerciale complicate (vezi Jean Baudot, Samuel Morse). În ultimii ani, s-au dezvoltat coduri mai avansate pentru a adapta datele computerizate şt sistemele de comunicare prin satelit. Vezi ASCII, criptografie.

Jean Cocteau

(5.07.1889. Maisons-Laffitte. lângă Paris, Franţa – 11.10.1963, Milly-la-Forât lângă Paris)

Poet, libretist, romancier, actor, cineast şi pictor francez.

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără poemul Îngerul Heurtebise (L’Ange Heurtebise, 1925), piesa Orfeu (Orphee, 1926), romanele Copiii teribili (Les Enfants terribles, 1929) şi Maşina infernală (La Machine infernale, 1934) şi filmele suprarealiste Sângele unui poet (Le Sang d’un poete, 1930) şi Frumoasa şi bestia (La Belle et la bete, 1946).

cocs

Reziduu solid rezultat după ce anumite tipuri de cărbuni sunt încălzite la temperaturi înalte, fără a avea contact cu aerul până dispar toate componentele care se vaporizează uşor.

Aceste reziduuri sunt de fapt în mare măsură carbon, cu mici cantităţi de hidrogen, azot, sulf şi oxigen. De asemenea, în cocs mai este prezentă şi materia minerală din cărbunele originar, alterată chimic şi descompusă. În Anglia, consumul excesiv de cherestea a dus la interzicerea tăierii pădurilor cu scopul obţinerii mangalului si, în cele din urma s-a trecut la înlocuirea acestuia cu cocsul.

Ulterior, industria fierului s-a răspândit cu rapiditate, iar Anglia a devenit cel mai mare producător de fier din lume.

Procedeul de turnare cu creuzet (1740) a dus la obţinerea primului oţel fabricat printr-un proces de topire. Cocsul de cuptor (dimensiuni cca 40-100 mm) se foloseşte în furnal pentru a fabrica fier. Cocsul se foloseşte şi în alte procese metalurgice (vezi metalurgie), dar în cantităţi mai mici (de ex. producerea anumitor aliaje). Cocsul de dimensiuni mari, cunoscut sub denumirea de cocs de topitorie, se foloseşte în topitorii. Cocsul de mărimi mai mici (15-30 mm) se foloseşte pentru încălzirea clădirilor.

cocotier

Arbore (Cocos nucifera) din familia palmierilor, una dintre plantele de cultură cele mai importante de la tropice.

Trunchiul subţire, inelat se ridică dintr-o bază îngroşată, iar în partea superioară este prevăzut cu o coroană frumoasă de frunze gigantice, ca nişte pene. Fructele de dimensiuni mari au la maturitate forme ovale sau elipsoidale şi prezintă o coajă fibroasă groasă care înveleşte nuca obişnuită.

Aceasta conţine o singură sămânţă şi un fel de pulpă albă, relativ dulce, care se consumă crudă sau din care se poate extrage uleiul. „Laptele”, lichidul din miez, bogat în substanţe nutritive, poate fi băut direct din nucă. Din coajă se extrage o fibră foarte rezistentă la apa sărată şi care se foloseşte pentru fabricarea frânghiilor, a plaselor, a coşurilor, a periilor şi a măturilor.

Cojile de nucă de cocos sunt folosite ca recipiente şi sunt adesea sculptate decorativ.

cocoş-salbatic

Denumire comună pentru păsările de interes cinegetic din familia Tetraonidae (ordinul Galliformes), care include găina de-prerie-ierunca sau găinuşa-de-pustiu (ordinul Columbiformes).

Cea mai cunoscută specie din Europa este cocoşul-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix) din Ţara Galilor, Scoţia, Scandinavia şi partea nordică a centrului Europei. Masculul are penaj negru-albăstrui strălucitor, cu dungi albe pe aripi, lungime maximă de 55 cm şi atinge o greutate de cca 2 kg.

Femela are dimensiuni mai mici, iar penajul este brun cu pete şi cu dungi negre. Cocoşii-sălbatici sunt recunoscuţi pentru dansurile de curtare. Cea mai cunoscuta specie nord- americană este ierunca-gulerată.

cocoş-de-prerie

Una dintre cele două specii nord-americane de tetraonide (genul Tympanuchus), cunoscute prin faptul că îşi curtează perechea de sex opus în grup.

Cel mai mare cocoş-de-prerie atinge cca 45 cm lungime şi cântăreşte aproape 1 kg. Penajul său brun este puternic vărgat pe faţa ventrală. Are coadă scurtă, rotunjită, întunecată. Trăieşte numai în anumite zone, de la Saskatchewan până pe coastele statelor Texas şi Louisiana. Cocoşii-de-prerie-nordici sunt specii migratoare. Subspecia estică de cocoş-sălbatic a dispărut.

Cocoşul-de-prerie-mic are talie mai redusă şi este mai slab colorat, populând zona aridă, central-vestică a Marilor Câmpii. În anumite regiuni, cocoşul-cu-coadă-ascuţită, Pedioecetes, este numit cocoş-de-prerie.

cocoş

Dispozitiv pentru aprinderea prafului într-o armă de foc, cum ar fi muscheta.

Inventat pe la 1515, prin lovire, cocoşul produce o scânteie care aprinde praful din ţeava puştii. Cu ajutorul unei piese care apasă pe o bucată de metal sau pe o bucată de pirită de fier, lipită de o rotiţă de fier cu o margine laminată, rotiţa se învârte şi provoacă scântei. Principiul a fost utilizat la fabricarea brichetei.

Insulele Cocos sau Insulele Keeling

Teritoriu din Australia, 571 loc (2007).

Situate în partea de E a Oceanului Indian, la cca 930 km SE de Java, insulele sunt formate din doi atoli izolaţi şi din 27 de insule mici de coral, având în total o suprafaţă de 14,4 km2. Insulele au fost descoperite în 1609 de William Keeling, iar primii locuitori s-au stabilit aici în 1826.

Declarate domenii ale coroanei britanice în 1857, insulele Cocos s-au aflat sub incidenţa guvernului din Ceylon (Sri Lanka), dar în 1955 au revenit Australiei. În 1984, locuitorii au votat să se uneasca cu Australia.