Sophia Loren

(n. 20.09.1934, Roma, Italia)

Actriță italiană de film.

După o copilărie petrecută în sărăcie la Napoli (grav afectat de război), Sofia a devenit model şi figurantă de film la Roma. Educată de producătorul Carlo Ponti (ulterior soțul actriței), a jucat începând cu 1950 în filme italiene, cum ar fi Aurul Napolelui (L’oro di Napoli, 1954).

Următoarele filme, în care actriţa a fost remarcată pentru frumuseţea sa statuară şi feminitatea naturală, sunt Orhideea neagră (Orchidea nera, 1959), Cidul (El Cid, 1961), Ciociara (La Ciociara, 1961, Premiul Oscar), Boccaccio ’70 (1962), Ieri, astăzi şi mâine (Ieri, oggi, domani, 1964), Căsătorie în stil italian (Matrimonio all’italiana, 1964) şi O zi specială (Una giornata particolare, 1977).

Lorelei

Stâncă pe malul fluviului Rin, în apropiere de Sankt Goarshausen, în Germania.

Produce un ecou şi legenda ei este cea a unei frumoase fete care s-a înecat din cauza unui iubit necredincios. Ea a fost transformată într-o sirenă, care-i ademenea pe pescari spre moarte. Clemens Brentano pretindea că ar fi inventat cea mai mare parte din legendă. Poemul lui Heinrich Heine despre Lorelei a fost pus pe muzică de peste 25 de compozitori.

Audre Geraldine Lorde

(18.02.1934, New York, New York, SUA – 17.11.1992, St. Croix, SUA, Insulele Virgine)

Poetă şi eseistă americană.

Născută din părinți indieni (vestici), a lucrat ca bibliotecară până în 1968, când s-a dedicat complet scrisului. Este cunoscută mai ales pentru lucrările pline de pasiune cu privire la feminismul lesbian şi problemele rasiale, cum ar fi Firele mâniei (Cables to Rage, 1970) şi Unicornul negru (The Black Unicom, 1978), operă deseori considerată cea mai reuşită.

Lupta ei cu cancerul i-a inspirat Jurnalele cancerului (The Cancer Journals, 1980) şi O izbucnire de lumină (A Burst of Light, 1988, Premiul Național al Cărții din America).

lord cancelar

Oficial britanic care este custode al marelui sigiliu şi membru al cabinetului.

Până în sec. XIV, cancelarul era capelan regal şi secretarul regelui. Postul a căpătat un caracter mai judecătoresc în timpul domniei lui Eduard III (1327-1377). Mare parte din puterea lui, exemplificată în administrațiile lui Thomas Becket (m. 1170) şi a cardinalului Thomas Wolsey (m. 1530), a încetat să existe cu secole în urmă.

Cu toate acestea, lordul cancelar a rămas un post important, printre responsabilitățile căruia se numărau conducerea puterii judecătorești şi prezidarea Camerei Lorzilor.

În 2006, rolul său a fost redefinit prin mai multe reforme constituţionale. Lordul cancelar şi-a pierdut cea mai mare parte din funcţiile judiciare, iar speakerul Camerei Lorzilor a devenit o funcţie eligibilă. Modificările i-au permis lordului cancelar să se concentreze pe chestiunile constituționale.

Pacheco José López Portillo

(16.06.1920, Ciudad de México, Mexic – 17.02.2004, Ciudad de México)

Președinte al Mexicului (1976-1982).

A fost profesor înainte de a se alătura guvernelor lui Gustavo Díaz Ordaz (1911-1979) şi Luis Echeverría (n. 1922). Ca președinte, a pus accent pe investițiile străine, pe concesiile fiscale menite să stimuleze dezvoltarea industrială, pe crearea slujbelor în afara agriculturii şi exploatarea petrolului şi gazelor naturale.

Cea mai semnificativă reformă politică a sa a fost decizia de a spori participarea partidelor minoritare, facilitând erodarea puterii Partidului Instituțional Revoluționar. Majoritatea bogățiilor provenite din exporturile de petrol erau deturnate sau preluate de guvern şi de oficialii sindicali. Administrația sa a fost discreditată prin uriaşa datorie externă pe care a acumulat-o şi din cauza acuzațiilor de corupție. Vezi şi Pemex.

Knight Nancy Lopez

(n. 06.01.1957, Torrance, California, SUA)

Jucătoare americană de golf, a abandonat Universitatea din Tulsa pentru a se dedica jocului profesionist.

În primul ei sezon integral, în 1978, a câștigat un număr record de nouă campionate, dintre care cinci consecutive. A câștigat de trei ori campionatul Asociației Feminine Profesionale Gold (1978, 1985, 1989) şi a fost de patru ori Jucătorul Anului în cadrul LPGA. Succesul şi personalitatea sportivei au contribuit la renaşterea golfului feminin.

lopătar

Denumire comună pentru cele șase specii (familia Threskiornithidae) de păsări cu gât şi picioare lungi, ce trăiesc în estuarele Americii, în brațele moarte ale râurilor cu apă sărată şi în lacuri.

Au o lungime de 60-80 cm, coadă scurtă şi cioc lung, drept, spatulat la vârf. Majoritatea speciilor sunt albe, uneori pătate cu roz; lopătarul-roz (Ajaia ajaja) din America de Nord şi America de Sud este de culoare roz-închis şi foarte frumos. Cu o mișcare laterală a ciocului, adună din mâl şi din apa puțin adâncă pești şi crustacee.

În zbor îşi ţin gâtul şi picioarele întinse, bătând din aripi în ritm constant. Indivizii aglomerați în colonii de reproducere îşi fac cuiburi din crenguţe, în arbuşti şi copaci. Unele specii, între care lopătarul-cu-cioc-negru, sunt amenințate. Vezi şi ibis.

Anita Loos

(26.04.1893, Sissons, California, SUA – 18.08.1981, New York, New York)

Romancieră şi scenaristă americană.

Şi-a început cariera ca actor-copil şi de foarte devreme a început să publice schiţe şi articole în diferite periodice. La 20 de ani era deja o scenaristă profesionistă pentru filmul mut. Primul ei roman, Domnii preferă blondele (Gentlemen Prefer Blondes, 1925), le-a adus celebritatea atât autoarei, cât şi personajului principal, naiva Lorelei Lee, vânătoare de avere; versiunea muzicală (1949) a avut-o în rolul principal pe Carol Channing (n. 1921), iar în filmul artistic (1953) a jucat Marilyn Monroe.

Printre scenariile ulterioare se numără cele pentru filmele Flori în praf (Blossoms in the Dust, 1941) şi M-am căsătorit cu un înger (I Married an Angel, 1942). Loos a scris şi două cărţi de memorii, O fată ca mine (A Girl Like 1,1966) şi Sărut de adio, Hollywood (Kiss Hollywood Good-Bye, 1974).

Adolf Loos

(10.12.1870, Brno, Moravia, Austro-Ungaria – 23.08.1933, Kalksburg, lângă Viena, Austria)

Arhitect austriac.

După studii la Dresda, şi-a practicat meseria la Viena, deşi a petrecut perioade lungi în SUA şi la Paris. Opus atât mişcării Art Nouveau, cât şi istoricismului Beaux-Arts, şi-a anunţat încă din 1898 intenția de a evita ornamentele inutile. Casa Steiner din Viena (1910) reprezintă un proiect reuşit, cu forme cubiste austere.

Cel mai cunoscut edificiu al său este clădirea Goldman şi Salatsch (1910), în care micile detalii clasice sunt echilibrate de zone întinse de marmură simplă, şlefuită. Opera lui i-a influenţat puternic pe arhitecţii europeni modernişti de după Primul Război Mondial.

Kathleen Lonsdale

(28.01.1903, Newbridge, comitatul Kildare, Irlanda – 01.04.1971, Londra, Anglia)

Cristalograf britanic în 1929, tehnicile ei de cristalografie cu raze X au demonstrat aranjamentul hexagonal regulat al atomilor de carbon în moleculele compușilor benzenului.

A creat o metodă cu care a măsurat (cu o precizie de până la șapte zecimale) distanța între atomii de carbon din diamant. A aplicat tehnici cristalografice în medicină, mai ales în studiul calculilor din vezică şi al unor medicamente. În 1945, Lonsdale a devenit prima femeie aleasă în Societatea Regală din Londra, iar în 1956 a primit titlul de Dame a Imperiului Britanic (echivalentul feminin al titlului de cavaler).