ben Israel Manasseh

(1604, Lisabona? – 20.11.1657, Middelburg, Provinciile Unite ale Olandei)

Învățat evreu olandez de origine portugheză şi lider evreu. S-a născut într-o familie de marrani, obligată să se mute la Amsterdam.

Student sclipitor la teologie, a devenit în 1622 rabinul unei congregații portugheze din Amsterdam. În credința că Mesia va veni doar atunci când evreii vor fi dispersați în întreaga lume, a pledat în fața guvernului englez ca evreii să poată trăi în Anglia şi a scris Justificarea evreilor (Vmdiciae Judaeorum, 1652).

Eforturile sale au condus la acceptarea neoficială a așezărilor evreiești în Anglia şi la implementarea oficială a unor legi de protecție pentru evreii din Anglia (1664), după moartea lui Manasseh.

Manapouri

Lac situat în SV Insulei de Sud, Noua Zeelandă.

Cu o adâncime maximă de 444 m, este cel mai adânc lac din țară. Este unul dintre Lacurile de Sud, situate în Parcul Național Fiordland. Numele derivă dintr-un cuvânt maori care înseamnă „lacul inimii îndurerate”, iar, conform legendei, apele acestuia sunt lacrimile unor surori muribunde.

Are o suprafață de 142 km2, drenând un bazin de 4 623 km2.

Manama în arabă Al-Manamah

Oraș, 162 000 loc. (1999), capitala statului Bahrain.

Situat în NE insulei Bahrain, este cel mai mare oraș al țării, cuprinzând aproape o treime din întreaga populație a emiratului, fiind unul dintre cele mai importante porturi din Golful Persic. Centru comercial şi financiar îmbogățit datorită rezervelor petroliere din Bahrain, este legat prin șosele de orașul Muharraq.

Menționat pentru prima dată în cronicile islamice datând din cca 1345, a intrat sub protectorat portughez în 1521, apoi sub cel persan, în 1602. Începând cu 1783 a fost condus, cu mici întreruperi, de membrii dinastiei Khalifah. A fost reședința reprezentantului politic britanic în Golful Persic în perioada 1946-1971, apoi a devenit capitala Bahrainului independent.

Manala

Tărâmul morților în mitologia finlandeză.

Manala este stăpânit de zeița Louhi, creatură feroce, cu aspect de vrăjitoare bătrână. Pe acest tărâm se poate ajunge trecând peste o apă de foc, cunoscută drept râul morții, fie peste un pod îngust, fie într-o barcă adusă de un locuitor al celeilalte lumi.

Deși întunecat şi sumbru, tărâmul nu este un loc al suferinței eterne, precum iadul creștin.

Managua sau Xolotlan

Lac în V statului Nicaragua.

Cu o suprafață de 1 035 km2, are o lungime de 58 km şi o lățime de 25 km. Situat la N de orașul Managua, primește apele diverșilor afluenți care izvorăsc din podișurile centrale, fiind drenat de râul Tipitapa, care se varsă apoi în lacul Nicaragua.

Vulcanul Momotombo (1 280 m) este situat pe malul de NV al râului.

Oraș, 864 201 loc. (1995), capitala statului Nicaragua, situat pe malul de S al lacului Managua.

Fără importanță deosebită în epoca colonială spaniolă, a fost desemnat capitală națională în 1857, în urma unei neînțelegeri iscate între oraşele Leén şi Granada. A fost devastat de cutremur şi de un incendiu în 1931, apoi de un alt mare cutremur în 1972. A fost teatru de război între 1978 şi 1979, în timpul războiului civil.

Cel mai mare oraş şi centru comercial din Nicaragua, găzduieşte câteva instituţii de învățământ superior, precum Universitatea Managua, astăzi o parte din Universitatea Națională Nicaragua. Printre punctele de interes turistic se numără Parcul Darío, în care se găsește monumentul poetului Rubén Darío.

managementul total al calității

Practici ale managementului desemnate să îmbunătățească performanța proceselor organizaționale în afaceri şi industrie.

Bazat pe conceptele dezvoltate de W. Edwards Deming, statistician şi teoretician al managementului, managementul total al calității cuprinde tehnici pentru atingerea eficienței, rezolvarea problemelor, impunerea standardizării şi a controlului statistic, adaptarea designului şi a altor aspecte ale afacerilor sau ale proceselor de producție.

Vezi Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO); controlul total al calității.

managementul producției

Planificare, implementare şi control al proceselor de producție industrială pentru a asigura funcţionarea eficientă.

Tehnicile de organizare a producției sunt folosite atât în sectorul serviciilor, cât şi în industriile producătoare. Responsabilitățile de organizare a producţiei includ cinci elemente (în engleză: five M’s, cinci M – men and women, oameni; machines, mașini; methods, metode; materials, material; money, bani).

Managerii trebuie să mențină procesul de producție flexibil, cu o forță de muncă adaptabilă la echipamente şi programe noi. În acest scop, ei pot folosi metode de inginerie industrială, cum simt studiile privind evaluarea performanțelor industriale, pentru a concepe metode de muncă eficiente.

Ei sunt responsabili atât pentru gestionarea materialelor fizice (materii prime), cât şi a materialelor informaționale (documente pe suport de hârtie sau electronic). Dintre sarcinile care implică lucrul cu banii, cea mai importantă este controlul inventarului. Managerii trebuie să urmărească părțile componente, desfășurarea muncii, bunurile finite, materialele de ambalare şi aprovizionările generale.

Ciclul de producție cere ca departamentele de vânzări, financiare, de inginerie şi de planificare să facă schimb de informații -de ex. previziuni de vânzare, situația inventarului şi bugete – până când diviziunea de control a producției transmite comenzi de producție detaliate. Managerii trebuie să monitorizeze operațiile pentru a se asigura că se respectă nivelurile planificate de producție, precum şi obiectivele de cost şi calitate. Vezi şi productivitate.

mana-castanului

Boală a plantelor cauzată de ciuperca parazită Endothia parasitica.

Adusă accidental din Orient şi observată pentru prima oară în 1904, la New York, a distrus aproape toți castanii-americani (Castanea dentata) din SUA şi Canada, efectul acesteia extinzându-se şi în alte țări. Alte specii vulnerabile la această boală sunt castanul-european comestibil (C. sativa), stejarul-înalt (Quercus stellata) şi stejarul-verde.

Mana se manifestă prin pete brun-roșiatice care se transformă în crăpături mari, umflate sau adânci, care distrug frunzele şi lăstarii. Frunzele devin maro, uscându-se, dar rămân prinse de ramuri timp de luni de zile. Încet-încet, întreg copacul moare. Ciupercile parazite rămân ani mulți în vlăstarele ce apar din rădăcinile vechilor castani sau îşi găsesc, neașteptat, adăpost în diverse alte gazde.

Ciuperca este răspândită local prin picături de ploaie, vânt şi insecte şi, pe distanțe mai mari, de păsări. Castanul-chinezesc (C. mollissima) şi castanul-japonez (C. crenata) sunt rezistenți la această mană.

mana

În credința melanezienilor şi polinezienilor, forță sau putere supranaturală, care poate fi atribuită persoanelor, spiritelor sau materiei neînsuflețite.

Mana poate fi bună sau rea, benefică sau periculoasă, însă nu este impersonală; nu se face referire la ea decât în legătură cu ființe sau obiecte puternice.

În Occident, termenul a fost folosit inițial în sec. XIX, în legătură cu religia, însă mana este privită în prezent drept un mod simbolic de a exprima calități speciale ale persoanelor importante, cu poziție socială sau pentru a sancționa acțiunile acestora şi pentru a le explica eșecurile. Vezi şi animism.