Alcibiade

(450 Î.Hr., Atena – 404 Î.Hr., Frigia)

Om politic şi comandant atenian, genial, dar lipsit de scrupule.

Pericle era tutorele său, tatăl său fiind omorât în luptă. Neavând parte de afecţiune în creşterea sa, el s-a apropiat de Socrate, care a fost atras de frumuseţea fizică şi de capacitatea intelectuală promiţătoare a tânărului. Au luptat împreună în Războiul Peloponesiac, salvându-şi reciproc vieţile în luptă, dar Alcibiade nu a reuşit să atingă integritatea de caracter a lui Socrate. În 420 Î.Hr. era general. Chemat dintr-o expediţie siciliană în 415 Î.Hr., din cauza unor acuzaţii de sacrilegiu, ca urmare a mutilării statuilor lui Hermes, a fugit în Sparta. Deşi i-a susţinut pe spartani împotriva Atenei, a fost în cele din urmă respins şi a căutat refugiu la regele Persiei. Flota ateniană l-a rechemat, în cele din urmă, iar Alcibiade a condus Atena spre victorii între 411-408 Î.Hr. Deşi i s-a atribuit statutul de erou, duşmanii l-au forţat din nou să plece. Din Tracia, a avertizat Atena, presimţind pericolul bătăliei de la Aigos Potamos.

A fugit din Tracia în Frigia, unde spartanii au conspirat să-l omoare. Propaganda sa politică a fost un factor decisiv în înfrângerea Atenei din Războiul Peloponesiac. Comportamentul lui a contribuit la întărirea acuzaţiilor aduse lui Socrate în 399 Î.Hr.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *