Aleksandr Romanovici Luria

(03.07.1902, Kazan, Rusia – 1977, Moscova)

Neuropsiholog sovietic.

Licențiat în psihologie, pedagogie şi medicină, a devenit profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Moscova şi ulterior șeful departamentului de neuropsihologie. Influențat de fostul său profesor, L.S. Vigoţki, a studiat patologia limbajului şi rolul vorbirii în dezvoltarea mentală şi retardare.

În Al Doilea Război Mondial, Luria a contribuit la dezvoltarea chirurgiei cerebrale şi la restabilirea funcţiilor creierului în urma traumelor. A propus, de asemenea, teorii privind funcțiile lobului frontal şi existența unor zone de celule cerebrale cu acțiune concertată. Printre cărțile sale se numără Funcțiile corticale superioare la om (1966), Activitatea creierului (1973) şi Problemele neurolingvisticii (1976).

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *