Alexandrin

Formă de versificaţie, cea mai populară în poezia franceză.

Constă dintr-un vers cu 12 silabe, cu o cezură după a şasea silabă, cu accente principale pe silaba a şasea şi pe ultima silabă şi un accent secundar la fiecare jumătate de vers. Este o formă flexibilă, adaptabilă la o gamă largă de subiecte. A fost des folosită în poezia franceză, în genul dramatic şi în cel narativ din sec. XVII, şi a atins apogeul în tragediile lui Pierre Corneille şi ale lui Jean Racine.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *