Alexandru cel Mare sau Alexandru III

(356 Î.Hr., Pella, Macedonia -13.06.323 Î.Hr., Babilon)

Cel mai mare conducător militar al Antichităţii.

Fiu al lui Filip II al Macedoniei, a fost educat de Aristotel. Încă de tânăr a dovedit talent militar, la vârsta de 18 ani ajutând la câştigarea bătăliei de la Cheroneea. I-a succedat tatălui său, asasinat în 336 î.Hr., şi imediat a cucerit : Tesalia şi Tracia. A distrus Teba aproape în totalitate, cu excepţia templelor şi a casei lui Pindar. Acest gen de distrugere avea să devină metoda sa caracteristică şi, de aceea, alte state greceşti i s-au supus fără luptă.

În 334 î.Hr. a traversat Persia şi a învins armata persană la râul Granicos. Se spune că a tăiat nodul gordian din Frigia (333 î.Hr.) şi, conform legendei, actul i-a conferit dreptul să conducă întreaga Asie. În bătălia de la Issos din 333 î.Hr. a învins o altă armată, de data aceasta condusă de regele persan Darius III, care a reuşit să scape. Apoi a cucerit Siria şi Fenicia, împiedicând flota persană să intre în porturile sale.

În 332 î.Hr. a încheiat un asediu de şapte luni asupra oraşului Tyr, aceasta fiind considerată cea mai mare realizare militară a sa, şi a ajuns în Egipt, pe care l-a cucerit. Acolo a primit coroana dublă a faraonilor, a întemeiat oraşul Alexandria şi a vizitat oracolul zeului Amon, pe care îşi fundamenta originea sa divină. Având controlul asupra coastei mediteraneene de est, în 331 î.Hr., l-a învins pe Darius într-o luptă decisivă la Gaugamela, însă Darius a scăpat din nou. Apoi a cucerit provincia Babilon.

În Persia a ars palatul lui Xerxes de la Persepolis, în 330 î.Hr., şi şi-a imaginat un imperiu condus împreună de macedoneni şi persani. A continuat spre E, înăbuşind conspiraţii reale sau imaginare, întemeind oraşe (majoritatea numite Alexandria), pentru a-şi marca teritoriile stăpânite. După cucerirea Tadjikistanului de astăzi, s-a căsătorit cu prinţesa Roxana şi a îmbrăţişat absolutismul persan, adoptând îmbrăcămintea si obiceiurile curţii persane.

În 326 î.Hr. a ajuns la râul Hyphasis în India, unde oamenii săi extenuaţi s-au răzvrătit; s-a întors, mărşăluind şi jefuind Indul, şi a ajuns la Susa cu multe pierderi de vieţi omeneşti. A continuat să promoveze politica sa nepopulară de fuziune rasială, o aparentă încercare de a forma o rasă stăpânitoare persano-macedoneană.

La moartea favoritului său, Hephaestion (324 î.Hr.), i-a organizat funeraliile cuvenite unui erou şi a cerut ca la propria înmormântare să i se aducă onoruri divine. S-a îmbolnăvit la Babilon, după ce a ţinut-o în petreceri şi beţii, şi a murit la vârsta de 33 de ani. A fost înmormântat în Alexandria, Egipt. Imperiul său, cel mai mare de până atunci, se întindea din Tracia până în Egipt şi din Grecia până pe valea Indului.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *