Alexandru, loan

(25.12.1941, Topa Mică, Cluj, România -16.09.2000, Bonn, Germania)

Poet român. Asistent universitar între 1968 şi 1972, a beneficiat de o bursă Humboldt oferită de Germania, unde s-a specializat în limbile greacă şi ebraică şi în filozofie.

Lirica sa a evoluat de la un vitalism exuberant, populat de imagini mitice (Cum să vă spun, 1964), concurat de un moment de profundă criză existenţială, spre un univers spiritualizat şi un discurs cu accente mistic-naţionaliste. Tema satului şi a istoriei neamului continuă, în poezia sa, tradiţia liricii ardelene interbelice. A tradus Cântarea cântărilor şi a dat prima versiune integrală în limba română a operei poetului clasic grec Pindar. Fondul său clasic a conferit şi creaţiei personale un caracter imnic, de celebrare a divinităţii: Imnele Transilvaniei (1976) Imnele Moldovei (1980), Imnele Ţării Româneşti (1981), Imnele iubirii (1982), Imnele Maramureşului (1988). După 1989 s-a implicat în politica activă, ca senator din partea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *