Altar

Structură depăşind nivelul solului sau loc având destinaţie religioasă, folosit pentru sacrificii, adorare sau rugăciune.

Originea altarului poate fi explicată prin credinţa care asocia obiectele sau locurile (de exemplu, un arbore sau un izvor) cu spirite sau cu zeităţi demne de ofrande şi rugăciuni. Sacrificiul închinat unei zeităţi presupunea existenţa unui altar pe care victima era ucisă şi care permitea scurgerea sângelui sau incinerarea rituală.

În Israelul biblic, altarul era construit dintr-un bloc de piatră rectangular, cu o cavitate pentru colectarea sângelui. În Grecia antică, altarele erau amplasate în case, pieţe, clădiri publice sau în păduri sacre, iar altarele romane erau similare, fiind adesea decorate cu basoreliefuri.

Primii creştini nu au folosit altare, dar, începând cu sec. III, masa pe care era săvârşită euharistia a fost considerată altar. Altarul a devenit, mai târziu, centrul slujbei creştine în bisericile din V Europei, fiind deseori împodobit cu baldachin sau catapeteasmă.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *