Altoire

În horticultură, acţiunea de a implanta o porţiune a unei plante (numită mugur sau altoi) în sau pe tulpina, rădăcina sau ramura altei plante (numită portaltoi), în aşa fel încât cele două plante să se unească si să continue să se dezvolte.

Altoirea este folosită în numeroase scopuri: pentru a ajuta copacii parţial distruşi să-şi revină, pentru a obţine copaci şi arbuşti pitici, pentru a spori rezistenţa plantei la anumite boli, pentru a imprima diferite trăsături unor soiuri anume, pentru a creşte adaptabilitatea diverselor soiuri la soluri sau la condiţii climaterice potrivnice, pentru a asigura polenizarea, pentru obţinerea unor plante cu mai multe flori sau fructe ori înmulţirea unor specii care altfel nu s-ar putea înmulţi (de ex. trandafirii hibrizi).

Teoretic, două plante strâns înrudite din punct de vedere botanic şi care au un cambiu continuu pot fi altoite. Altoirile între două specii ale aceluiaşi gen sunt de cele mai multe ori reuşite. De asemenea, se pot înregistra succese şi în altoirea plantelor aparţinând diferitelor genuri. În general, nu reuşesc altoirile între familii diferite.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *