Aluminiu

Element chimic din clasa metalelor, cu simbolul Al în tabelul periodic, având numărul atomic 13.

Metal uşor, de culoare argintie, care intră uşor în reacţii chimice, astfel încât apare întotdeauna în compuşi. Este elementul metalic cel mai răspândit în scoarţa terestră, prezent mai ales în bauxită (principalul său minereu), feldspat, mică, minerale argiloase şi laterită. Intră şi în compoziţia chimică a gemelor, precum topaz, granat, crisoberil.

Corindonul, rubinul, safirul sunt oxizi cristalini de aluminiu. Aluminiul a fost pentru prima dată sintetizat chimic în 1825, fiind valorificat economic pe la sfârşitul sec. XIX.

În prezent, aluminiul intră în categoria celor mai utilizate metale, după fier. Suprafaţa metalului se oxidează rapid, acoperindu-se cu o peliculă rezistentă, ce opreşte coroziunea. Este întrebuinţat în construcţii, la fabricarea echipamentelor rezistente la coroziune, pentru fabricarea pieselor auto şi a conductorilor electrici, a plăcilor fotosensibile, a magneţilor şi a recipientelor pentru unguente şi paste.

Compuşii importanţi ai aluminiului sunt: alaunul, alumina (oxidul de aluminiu), utilizată drept corindon şi ca suport pentru mulţi catalizatori, clorura de aluminiu, un catalizator utilizat pe scară largă în sinteza organică, şi hidroxidul de aluminiu, folosit la fabricarea ţesăturilor impermeabile.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *