America de Sud

Continent situat în emisfera vestică, al patrulea ca mărime, de pe glob.

Este mărginit de Marea Caraibilor la NV, de Oceanul Atlantic la NE, E şi SE şi de Oceanul Pacific la V Este separat de Antarctica prin strâmtoarea Drake şi este unit cu America de Nord prin istmul Panama. Suprafaţa: 17 858 000 km2, 350 977 000 loc. (2002). A fost populată de patru mari grupuri etnice: amerindienii, locuitori precolumbieni ai continentului, spaniolii şi portughezii, care au controlat teritoriul din sec. XVI până la începutul sec. XIX, africanii importaţi ca sclavi şi imigranţii sosiţi de peste ocean după dobândirea independenţei, majoritatea germani şi sud-europeni, dar şi libanezi, sud-asiatici şi japonezi.

Populaţia este în proporţie de 90% creştină, majoritatea covârşitoare fiind romano-catolică. Spaniola este limba oficială, cu excepţia Braziliei (portugheză), a Guyanei Franceze (franceză), a Guyanei (engleză) şi a Surinamului (olandeză). Se vorbesc şi unele limbi amerindiene. America de Sud are trei regiuni geografice importante: Munţii Anzi, în V (regiune seismică), care se întind pe toată lungimea continentului, Aconcagua (6 960 m) fiind cel mai înalt vârf din emisfera vestică. Regiunile muntoase care se întind la N si E sunt mărginite de bazine sedimentare de mică altitudine, printre care bazinul fluviului Amazon, cel mai mare bazin hidrografic din lume, şi Pampas din E Argentinei, ale cărui pământuri fertile reprezintă una dintre cele mai productive regiuni agricole.

Alte sisteme hidrografice importante includ bazinul fluviilor Orinoco şi Sao Francisco şi sistemul Parana-Paraguay-Rio de la Plata. Patru cincimi din teritoriu sunt situate în zona tropicală, dar există şi regiuni cu o climă temperată, aridă sau rece. Mai puţin de o zecime din terenuri sunt arabile, cultivându-se în special porumb, grâu şi orez, doar o pătrime fiind folosită drept păşuni permanente.

Aproximativ jumătate din continent este acoperit de păduri, mai ales de imensa pădure tropicală amazoniană, a cărei suprafaţă se restrânge, însă, tot mai mult. Aproape o pătrime dintre speciile de animale cunoscute în lume trăiesc în pădurile tropicale, podişurile, râurile şi mlaştinile acestui continent. America de Sud deţine o optime din zăcămintele mondiale de fier şi o pătrime din rezervele de cupru. Exploatarea acestora şi a altor numeroase resurse minerale constituie ramuri industriale importante în multe regiuni. Printre culturile comerciale se numără bananele, citricele, trestia de zahăr şi cafeaua. Pescuitul este o ramură importantă în zonele de coastă ale Pacificului.

Comerţul ilegal cu droguri (mai ales pentru export) reprezintă o sursă importantă de venituri în unele ţări. Majoritatea ţărilor au o economie de piaţă liberă sau mixtă (cu întreprinderi de stat şi private). Veniturile tind să fie distribuite în mod inegal între un număr foarte mare de săraci şi un mic număr de familii bogate. Clasa de mijloc, deşi în creştere, reprezintă o minoritate în majoritatea ţărilor.

Primii locuitori se crede că au fost vânătorii şi culegătorii asiatici, care au ajuns aici cu aproximativ 12 000 de ani în urmă. Dezvoltarea agriculturii din cca 2500 î.Hr. (deşi apăruse cam cu 6 000 de ani mai devreme) a determinat o perioadă de evoluţie culturală rapidă, care a culminat în regiunea Anzilor centrali cu Imperiul Inca. Explorarea europeană a început odată cu Cristofor Columb, la debarcarea sa în 1498. Aventurierii spanioli şi portughezi (vezi conchistador) au deschis calea către spolierea şi, ulterior, către colonizarea teritoriilor. Potrivit condiţiilor Tratatului de la Tordesillas, Portugalia a primit partea estică a continentului, iar Spania, restul.

Populaţia băştinaşă a fost decimată în urma contactelor cu europenii, iar supravieţuitorii au fost transformaţi în şerbi. America de Nord, cu excepţia zonei Guyana, ieşise deja de sub controlul european la începutul anilor 1800. Majoritatea ţărilor au adoptat o formă republicană de guvernământ. Inegalităţile sociale şi economice sau conflictele de graniţă au declanşat revoluţii periodice în multe dintre aceste ţări.

Toate s-au alăturat Naţiunilor Unite după Al Doilea Război Mondial (1938-1945), iar în 1948, s-au alăturat Organizaţiei Statelor Americane. Până în a doua jumătate a sec. XX, majoritatea ţărilor continentului începuseră integrarea economiilor naţionale pe pieţele mondiale şi, în anii 1990, cele mai multe adoptaseră sistemul democratic de guvernare.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *