Amerindiene, limbi ~

Limbi vorbite de primii locuitori ai Americilor şi ai Indiilor de Vest, precum şi de descendenţii lor moderni.

Au o mare diversitate structurală, astfel încât nici o încercare de a le uni într-un număr mai mic de grupe, pe baza originii lor, nu a întrunit acordul general. Înainte de venirea lui Columb în America, peste 300 de limbi distincte erau vorbite în America de Nord, la N de Mexic, de către o populaţie estimată între 2 şi 7 milioane. Dintre acestea, până astăzi au supravieţuit cca 170 de limbi, marea majoritate fiind vorbite fluent doar de vârstnici. Câteva familii lingvistice larg răspândite (algonkin, irocheze, sioux, muskogean, athabaska, uto-aztecă, salisha) cuprind multe dintre limbile vorbite în E şi centrul Americii de Nord, deşi zona vestului îndepărtat a fost una de o mare diversitate lingvistică (vezi hokan, penutian).

În Mexic şi N Americii Centrale (Mezoamerica), o populaţie estimată la 15-20 de milioane vorbea mai mult de 300 de limbi, înainte de venirea lui Columb. Harta lingvistică a Americii Centrale este împărţită între familiile de limbi otomangue şi limba nahuatl, precum maya şi alte familii mai mici de limbi izolate.

Mai mult de zece dintre aceste limbi încă au peste 100 000 de vorbitori. America de Sud şi Indiile de Vest aveau o populaţie precolumbiană estimată la 10-20 de milioane, care vorbea mai mult de 500 de limbi. Dintre familiile de limbi importante fac parte: chibcha, vorbită în Columbia şi în sudul Americii Centrale, quechua şi aymara, vorbite în Anzi, arawaka, caribia şi tupi, vorbite în zonele joase din N şi centrul Americii de Sud.

Pe lângă quechua şi aymara, care au aproape 10 milioane de vorbitori, şi limba guarani, din familia tupi, majoritatea limbilor din S Americii au foarte puţini vorbitori, unele fiind chiar pe cale de dispariţie.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *