Amin

Expresie a încuviinţării sau a confirmării, folosită în ritualurile religioase ale evreilor, creştinilor şi musulmanilor.

Cuvântul provine dintr-o rădăcină semitică, sensul fiind de „stabilit” sau „sigur”. În versiunea grecească a Vechiului Testament este tradus prin expresia „aşa să fie”. Prin sec. IV î.Hr. era răspunsul obişnuit la o doxologie sau o altă rugăciune din timpul slujbelor la templul evreiesc.

Creştinii au adoptat această expresie în sec. II, incluzând-o în liturghia euharistică. Pronunţat la finalul unui ritual creştin, sintetizează şi confirmă mesajul unei rugăciuni sau al unui imn. Deşi mai rar folosit în religia islamică, amin este rostit după citirea primei sura.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *