Anabaptist

Membru al unei mişcări radicale a Reformei protestante, caracterizată prin botezul la vârsta adultă.

Dogma anabaptistă susţinea lipsa responsabilităţii şi, în consecinţă, absolvirea de păcat în cazul copiilor. Deoarece aceştia nu sunt conştienţi de bine şi rău, ei nu-şi pot exercita liberul arbitru şi nu se pot pocăi, acceptând botezul. Negând valabilitatea botezului la vârsta infantilă, ei îl acceptau pe cel la vârsta adultă, considerat ca un al doilea botez de către cei aflaţi în afara grupului. Aceştia îi numeau anabaptişti (în greacă: anabaptizo, a reboteza). Încrezători în supravieţuirea la Judecata de Apoi, anabaptiştii au încercat să refacă instituţiile şi spiritul bisericii primare.

Primul botez al unui adult a avut loc în afara oraşului Zurich, la începutul anului 1525. Majoritatea anabaptiştilor erau pacifişti, refuzând îndeplinirea obligaţiilor sociale. Thomas Muntzer a predicat despre un violent sfârşit al lumii, îndemnând la înlăturarea celor bogaţi de către săraci. A fost executat pentru conducerea răscoalei ţăranilor din Turingia (1525).

Un alt grup de anabaptişti a cucerit oraşul Munster, încercând să înfiinţeze regatul de o mie de ani, dar excesele lor au dus la înăbuşirea violentă a mişcării, în 1535, şi la persecutarea în continuare a anabaptiştilor.

Mulţi dintre anabaptişti s-au stabilit în Moravia, unde au încercat să creeze o comunitate după modelul bisericii primare din Ierusalim. Această ramură există si în prezent, sub forma mişcării huteriţilor, în special în V Statelor Unite şi în Canada. Pentru a supravieţui persecuţiilor din Europa, anabaptiştii din N Germaniei şi din Ţările de Jos s-au alăturat menoniţilor, conduşi de Menno Simonsz.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *