Analiză funcţională

Ramură a analizei matematice, care se ocupă cu funcţii ale funcţiilor.

A apărut ca domeniu distinct în sec. XX, când s-a descoperit că diferite procese matematice, de la aritmetică până la procedee de calcul, prezintă proprietăţi foarte asemănătoare. O funcţie de funcţie, ca şi o funcţie simplă, reprezintă o relaţie între obiecte, numai că obiectele pot fi numere, vectori sau funcţii. Grupări de astfel de obiecte se numesc spaţii. Calculul diferenţial este un exemplu de analiză funcţională deoarece defineşte o relaţie dintre o funcţie şi o altă funcţie (derivata ei).

O altă formă de analiză funcţională este calculul integral. Analiza funcţională se axează pe clase de funcţii, cum ar fi cele care pot fi diferenţiate sau integrate.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *