Anghel, Dimitrie

(16.07.1872, Corneşti, laşi, România -13.11.1914, laşi)

Scriitor român modern de factură romantică.

Îşi începe studiile gimnaziale la Iaşi, dar le abandonează în 1890, an în care debutează în Contemporanul. Spirit boem, renunţă la ele în favoarea unei vieţi libere şi între 1893-1902 călătoreşte în Europa, lăsându-se sedus de ideile socialiste şi de poezia franceză. Întâlnirea cu Şt. O. Iosif, la Paris, duce la formarea unui tandem artistic creator, care a funcţionat ideal până în 1910, când iubirea pentru aceeaşi femeie i-a despărţit.

Iosif este cel care îl introduce în redacţia revistei Semănătorul în colaborare cu acesta publică o serie de titluri, sub pseudonimul A. Mirea, printre care Legenda funigeilor (1907) şi Caleidoscopul lui A. Mirea (I-II, 1908-1910), o serie de cronici în care cei doi comentau problemele actualităţii sociale, culturale şi etice, în 1908, Anghel este ales vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, atunci constituită.

Continuă să publice sub pseudonim proză scurtă (Cireşul lui Lucullus, 1910) şi traduceri din Paul Verlaine, Al. Dumas, La Fontaine ş.a. Talent nativ autentic, a compus o poezie de mare sensibilitate, a sentimentelor şi a naturii, sub semnul simbolismului (În grădină, 1903; Fantazii, 1909; Fantome, 1911).

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *