Anglo-saxonă, artă ~

Pictura, sculptura şi arhitectura din Britannia în perioada cuprinsă între sfârşitul sec. V d.Hr. şi cucerirea normandă.

Înainte de sec IX, manuscrisele cu anluminuri erau principala formă de artă, existând două şcoli: cea de la Canterbury, ale cărei creaţii erau în stilul clasic al misionarilor romani, şi cea din Northumbria, cu un prestigiu mai mare, stimulată de misionarii irlandezi.

Formele curbilinii, spiralele şi modelele întreţesute, specifice tradiţiei celtice şi aduse de călugării irlandezi, s-au combinat cu modelele abstracte, viu colorate, specifice tradiţiei anglo-saxone bazate pe prelucrarea metalelor. La sfârşitul invaziilor daneze din sec. IX d.Hr., viaţa monahală a renăscut şi interesul pentru arhitectură a crescut. S-au construit biserici de mici dimensiuni, având un stil influenţat de cel de pe continent, mai ales de stilul normand francez (de ex., forma iniţială a catedralei Westminster, cca 1045-1050, reconstruită în 1245).

Revirimentul vieţii mănăstireşti a avut ca efect scrierea a numeroase cărţi şi formarea şcolii de anluminuri de la Winchester (sfârşitul sec. X). Vezi stilul hiberno-saxon.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *