Antonín Leopold Dvorák

(08.09.1841, Nelahozeves, Boemia, Imperiul Austriac – 01.05.1904, Praga)

Compozitor de origine cehă din Boemia.

Fiu al unei hangițe şi al unui măcelar; i s-a permis să urmeze Şcoala de orgă de la Praga în 1857. A cântat la violă în orchestra unui teatru, adesea sub bagheta lui Bedrich Smetana, apoi şi-a găsit o slujbă care îi lăsa mult timp pentru a compune. Johannes Brahms a contribuit la publicarea lucrărilor lui, iar până în 1880 a devenit celebru în toată Europa.

A vizitat Anglia de zece ori şi a fost directorul Conservatorului Naţional din New York între 1892 şi 1895, experienţă ce s-a materializat în simfonia intitulată Din lumea nouă (1893), cea mai cunoscută lucrare a sa, inspirată de muzica negrilor americani, printre altele.

Muzica sa, bazată adesea pe ritmuri populare, este considerată expresia naţionalismului ceh. Personalitate prolifică, a rămas cunoscut în special pentru lucrările de orchestră şi pentru muzica de cameră. Printre compoziţiile sale se numără nouă simfonii, concerte pentru pian, vioară şi violoncel, două serenade, câteva poeme de atmosferă, 14 cvartete pentru instrumente cu coarde, două cvartete pentru pian şi două cvintete pentru pian.

Numeroasele sale lucrări pentru pian includ Dansurile slavone (1878, 1886), piesă scrisă pentru patru mâini. Din muzica religioasă, amintim un Stabat Mater (1877), un Recviem (1890) şi un Te Deum (1892). Dintre cele 13 lucrări de operă ale sale, doar Rusalka (1900) se mai interpretează pe scenele lumii.

Publicat în D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *