azot

Element chimic gazos, având simbol chimic N şi număr atomic 7.

Gaz incolor, inodor şi insipid, alcătuieşte 78% din atmosfera Pământului şi este constituentul întregii materii vii. Azotul este folosit ca materie inertă sau pentru a dilua alte gaze, deoarece molecula diatomică este inertă din punct de vedere chimic. Azotul cu destinaţie comercială este produs prin distilarea aerului lichefiat.

Solidificarea azotului, obţinută prin mijloace naturale, cu microbii din sol şi, în mod industrial, prin procesul Haber-Bosch, îl transformă în compuşi solubili în apă (printre care amoniac şi nitraţi). Amoniacul este materia primă pentru obţinerea majorităţii compuşilor de azot (în special a nitraţilor şi a nitriţilor), utilizaţi în principal la producerea îngrăşămintelor pentru agricultură şi a explozivilor.

Azotul formează mai mulţi oxizi: protoxidul de azot (N2O, gazul ilariant), oxidul de azot (NO), despre care s-a descoperit recent că joacă un rol important în fiziologie, şi dioxidul de azot (NO2), împreună cu alte forme (printre care N2O3 și N2O5) periculos deoarece provoacă poluarea aerului, mai ales când Soarele acţionează asupra sa.

Unii oxizi de azot, numiţi generic NO contribuie semnificativ la poluarea aerului. Alţi compuşi sunt nitriţii, materiale extrem de dure, alcătuite din nitrogen şi un metal; cianurile; azidele, folosite în detonatoare şi capse detonante, şi mii de alţi compuşi organici care conţin azot în grupuri funcționale, într-o structură lineară sau inelară (vezi compusul heteroclitic). Vezi și circuitul azotului în natură.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *