aztec

Popor vorbitor de limbă nahuatl, care în sec. XV şi începutul sec XVI stăpânea un imperiu vast în zona centrală şi sudică a Mexicului de astăzi.

Migraţia de pe platourile nordice ale Mexicului poate fi legată de declinul civilizaţiei toltece. Imperiul, care la apogeu avea 5-6 milioane de oameni pe o suprafaţă de mai mult de 200 000 km2, s-a realizat datorită evoluţiei agriculturii, aztecii practicând culturile intensive, irigaţiile şi asanarea mlaştinilor.

Statul aztec era despotic, militarist şi foarte clar împărţit în clase sociale şi caste. Religia era sincretică şi în mare măsură inspirată de credinţele populaţiilor maya. Aztecii practicau sacrificiul uman, activitate care, uneori, a atins proporţii de masă.

Imperiul s-a destrămat atunci când conchistadorul spaniol Hernan Cortes l-a luat prizonier pe împăratul Montezuma II şi a cucerit marele oraş Tenochtitlan (azi Ciudad de Mexico). Vezi şi nahua.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *