barieră sonică

Creştere bruscă a rezistenţei aerodinamice, pe măsură ce viteza unui aparat de zbor se apropie de cea a sunetului.

La nivelul mării, viteza sunetului atinge cca 1 200 km/h, iar la înălţimea de 11 000 metri este de cca 1 050 km/h. Dacă un aparat de zbor se deplasează cu o viteză mai mică decât ceaa sunetului, undele de presiune (undele sonore) pe care le creează se propagă cu o viteză mai mare decât a aparatului şi se dispersează în faţa acestuia.

În momentul în care aparatul de zbor atinge viteza sunetului, undele generate îl însoţesc, pe aripi şi pe corpul avionului formându-se unde puternice de şoc Circulaţia aerului din jurul aparatului devine instabilă, ceea ce poate duce la vibraţii violente şi chiar la pierderea controlului asupra zborului.

În general, aparatele supersonice întâmpină puţine dificultăţi în momentul în care trec de bariera sonică, dar acest efect asupra aparatelor proiectate pentru viteze subsonice poate fi extrem de periculos. Primul pilot care a trecut de bariera sonică a fost Chuck Yeager (1947), cu aparatul experimental X-l.

Publicat în B

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *