Becquerel, (Antoine-) Henri

(15.12.1852, Paris, Franţa -25.08.1908, Le Croisic)

Fizician francez.

Bunicul său, Antoine-Cesar (1788-1878), a fost unul dintre părinţii electrochimiei, iar tatăl său, Alexandre-Edmond (1820-1891), a făcut studii importante asupra fenomenelor luminoase.

Henri a studiat materialele fosforescente, precum şi compuşii de uraniu, folosindu-se în experimentele sale de fotografii. Este cunoscut pentru descoperirea radioactivităţii, ca urmare a observării faptului că elementul uraniu (într-o probă de pehblendă) emitea raze invizibile care puteau impresiona o placă fotografică.

Raportul său din 1901 asupra unei arsuri provocate de o probă de radiu a lui Marie Curie, pe care el o purta în buzunarul de la vestă, a condus la cercetări ale fizicienilor şi, în cele din urmă, la folosirea în medicină a substanţelor radioactive.

În 1903, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru fizică, alături de familia Curie. În cinstea sa, unitatea de măsură a radioactivităţii se numeşte becquerel (Bq).

Publicat în B

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *