Busulocoanu, Alexandru

(10.01.1896, Slatina, Olt, România -23.03.1961, Madrid, Spania)

Scriitor şi critic de artă român.

Prin pregătire şi preocupări este primul istoric de artă român, autor de solide studii de istoria artei medievale şi renascentiste, de eseuri şi articole de critică literară, artă plastică şi muzicală.

Stabilit la Madrid după încetarea misiunii de ataşat cultural în Spania, a înfiinţat o catedră universitară de limbă şi literatură română, la care a predat până la moarte. A condus Institutul Cultural Român de la Madrid. Cea mai mare parte a vieţii şi-a consacrat-o propagării culturii naţionale în străinătate.

Ca poet, a evoluat de la o poezie livrescă, cu unele accente expresioniste, spre o poezie marcată de experienţa tragică a exilului, de tristeţea solitudinii. Poeme patetice (Poemas pateticos, 1948) schimbă registrul, fiind un cântec nestăpânit, închinat unei femei ideale. Figuri şi cărţi (1922) şi Ethos (1941) adună publicistica de până la plecarea din ţară. Postum, s-a publicat integral Zamolxis sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole (1985), erudită cercetare comparată, construită în jurul mitului lui Zamolxis, zeul suprem al religiei geto-dacilor.

Tot postum s-a tipărit jurnalul intim (Caietele de la miezul nopţii, 2001) şi o parte din corespondenţă (2003-2004).

Publicat în B

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *