Buzzards Bay

Golf la Oceanul Atlantic, în SE statului Massachusetts.

Fiind legat de golful Cape Cod prin canalul Cape Cod la NE, şi mărginit la SE de insulele Elizabeth, are o lungime de 48 km şi o deschidere de 8-16 km.

Coasta este presărată cu sate mici de pescari şi staţiuni estivale. Oraşul Buzzards Bay, 3 549 loc. (2000), găzduieşte Academia Maritimă din Massachusetts.

Buzura, Augustin

(n. 22.09.1938, Berinţa, Maramureş, România)

Romancier, eseist și scenarist român.

Fiu al unui miner, a absolvit Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca (1958-1964), având specializarea psihiatrie, însă nu a profesat, dedicându-se carierei de scriitor.

În 1961, a devenit secretar de redacţie al revistei Tribuna (Cluj). A debutat, în 1963, cu volumul de povestiri Capul Bunei Speranţe, iar în 1966 a publicat o culegere de nuvele psihologice, De ce zboară vulturul?.

În primul roman, Absenţii (1970), pentru care i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România, apar câteva teme pe care le va relua şi în alte creaţii ale sale: drama intelectualului într-o societate represivă, asumarea (sau nu) a condiţiei de victimă şi a celei de călău, refuzul sau asumarea duplicităţii pentru a supravieţui într-o lume dominată de frică și de nulităţi, frica de Securitate şi încercarea de a o înfrunta.

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor şi pentru următorul roman, Feţele tăcerii (1974), ce reia, din perspectivă psihologică, problema vinovăţiei unui fost securist care încearcă să-şi distrugă victima chiar şi la multă vreme după momentul victimizării. Orgolii (1977), un alt roman al său, a fost ecranizat, pornind de la un scenariu propriu.

După încă un roman cu o tematică similară, Vocile nopţii (1980), şi un volum de eseuri, Bloc-notes (1981), concepe un ciclu, numit Zidul morţii, din care nu a publicat până acum decât două romane, Refugii (1984) şi Drumul cenuşii (1988), cel de-al treilea nefiind încă terminat; ciclul cuprinde teme care se pot regăsi în întreaga sa operă.

Ultimul roman publicat până acum este Recviem pentru nebuni şi bestii (1999), un volum despre persistenţa demonilor comunismului şi în lumea românească liberă ce i-a urmat. Între 1990-2004, a fost preşedintele Fundaţiei Culturale Române, patronată de statul român, iar în această calitate a sprijinit scriitorii din Republica Moldova şi a iniţiat schimburi culturale cu străinătatea.

Între 2004-2005, a fost director al Institutului Cultural Român, instituţie ce a înlocuit Fundaţia Culturală Română. Revocat din această funcţie, a înfiinţat în 2005 o nouă Fundaţie Culturală Română. Este membru al Academiei Române (1992).

buzuki

Lăută cu gâtul lung, utilizată în muzica populară grecească.

Are originea într-un instrument muzical turcesc şi a apărut la începutul sec. XX; are formă de pară şi grif.

Instrumentul modern are de regulă patru rânduri de coarde care sunt de obicei ciupite cu o pană, într-un stil viguros şi rapid.

Buzău ~ județ

Judeţ în partea central-estică a României, în SE Carpaţilor Orientali, pe cursul râului Buzău.

Relieful este reprezentat prin trei forme majore: Munţii Buzăului, în NV, zona centralii a Subcarpaţilor de curbură şi Câmpia Bărăganului, în SE. Are patru oraşe, dintre care două municipii. În sec. XVIII, regiunea apare pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.

Judeţul Buzău apare în actualele limite după împărţirea administrativ-teritorială din 1968. Economia are un caracter complex, industrial-agrar, majoritatea activităţilor industriale fiind concentrate în oraşele Buzău şi Râmnicu Sărat.

Obiectivele turistice numără vulcanii noroioşi din zona Pâclele-Arbănaşi, complexul arheologic de la Sărata-Monteoru, mănăstirea Ciolanu, elementele etnografice de pe valea Buzăului, tabăra de sculptură de la Măgura.

Buzău ~ municipiu

Municipiu, 145 335 loc. (2001), situat în SE României, reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume din NV Câmpiei Buzăului.

A fost atestat documentar în sec. IV d.Hr., iar în 1431 figura ca punct vamal între Moldova şi Ţara Românească. La sfârşitul sec. XVI a fost recunoscut ca oraş, iar în 1968, a fost declarat municipiu.

Este nod feroviar şi rutier şi are unităţi industriale în ramura metalurgică, de material rulant, etc. Printre monumente se numără biserica episcopală, ctitorie a lui Matei Basarab (sec. XVII), şi palatul municipal.

Buzău ~ râu

Râu în România, afluent al Şiretului.

Are o lungime de 302 km şi un bazin hidrografic de 5 264 km2; izvorăşte din Munţii Ciucaş. Pe el se află hidrocentrala Siriu, cu o putere instalată de 210 MW.

În zona de câmpie, apele Buzăului sunt intens folosite pentru irigaţii.

Buyizilor, dinastia ~ sau dinastia Buwayhid

(945 d.Hr.-1055)

Dinastie şiită, înfiinţată de trei fii ai lui Buyeh, un pescar dailamit (din N Persiei).

Ei au pus stăpânire pe oraşul Bagdad în 945 d.Hr. Fiecare dintre fraţi a luat o parte din teritoriu, iar după moartea lor, un lider buyid, Adud al-Dawlah, a consolidat controlul asupra regiunii (977 d.Hr.) şi a lărgit domeniul buyid.

După 983 d.Hr., teritoriile au fost împărţite între membrii familiei. Dinastia a luat sfârşit când turcii selgiucizi au pus stăpânire pe Bagdad, în 1055. Arta buyidă şi-a menţinut influenţa de-a lungul domniei selgiucide, argintăria buyidă fiind remarcabilă.

Buxtehude, Dietrich

(1637, probabil Oldesloe, Holstein -09.05.1707, Lubeck)

Compozitor şi organist danez.

A ocupat două posturi de organist, apoi a fost numit organist la importanta catedrală Marienkirche din Lubetk, unde a rămas aproape 40 de ani.

Acolo, a reînviat tradiţia Abendmusik, o serie anuală de concerte de muzică bisericească. A devenit atât de renumit încât, în 1705, Johann Sebastian Bach a călătorit 300 km pentru a-l auzi cântând şi a rămas acolo trei luni.

Cele cca 130 de lucrări vocale ale lui Buxtehude care au supravieţuit, numite de obicei cantate, pot fi clasificate în concerte, corale şi arii. A lăsat posterităţii aproape o sută de lucrări pentru orgă, cca 20 de suite pentru clape şi peste 20 de sonate de cameră.

Buton sau Butung

Insulă în Indonezia central-estică.

Situată în largul coastei de SE a insulei Celebes (Sulawesi), are o lungime de cca 160 km şi ocupă o suprafaţă de 5 200 km2.

Principalul său oraş este Baubau, situat pe coasta de SV. Locuitorii zonei de coastă sunt în general marinari şi pescari care se ocupă cu negoţul.