condensator

Dispozitiv pentru transformarea gazului sau a vaporilor în stare lichidă.

Condensatorul se foloseşte în termocentrale, pentru a condensa aburii evacuaţi de turbine, şi în centrale frigotehnice, pentru a condensa vaporii răciţi, cum ar fi amoniacul şi freonul. Industria chimică şi cea a petrolului folosesc condensatori pentru hidrocarburi şi alţi vapori chimici.

În procesul de distilare, condensatorul transformă vaporii în lichid. Condensatoarele funcţionează prin îndepărtarea căldurii degajate de gaz sau de vapori. În anumite operaţiuni, gazul trece printr-un tub lung din metal conducător de căldură, cum ar fi cuprul (dispus de obicei în formă de spirală sau într-o formă compactă), iar căldura se eliberează în aer.

Pentru a îndepărta căldura, condensatoarele industriale de dimensiuni mari folosesc apa sau un alt lichid. Termenul de condensator se referă şi la un dispozitiv ataşat maşinilor de dărăcit folosite în îndustria textilă în vederea dispunerii fibrelor în poziţia potrivită pentru procesul de tors.

condensare

Formare de materie lichidă sau solidă din vaporii unei substanţe.

Condensul apare de obicei pe o suprafaţă mai rece decât gazul. O substanţă se condensează atunci când presiunea vaporilor este mai mare decât presiunea vaporilor săi saturaţi, la temperatura suprafeţei unde apare condensul. Procesul determină eliberarea de energie termică. Condensul apare pe un pahar cu apă rece într-o zi caldă şi cu umiditate crescută, când vaporii din aer se condensează pentru a forma apă în stare lichidă pe cea mai rece suprafaţă a paharului.

Condensarea este fenomenul care generează formarea de rouă, ceaţă, ploaie, zăpadă şi nori.

familia Conde

Ramură franceză importantă a casei de Bourbon, ai cărei membri au jucat un rol semnificativ în politica dinastiilor franceze.

Dinastia începe cu Ludovic I de Bourbon 1530-1569), primul prinţ de Conde, lider militar al hughenoţilor în războaiele religioase franceze. Membrul cel mai important a fost al patrulea prinţ de Conde, unul dintre generalii cei mai de seamă ai lui Ludovic XIV. Descendenţa princiară s-a stins atunci când Louis-Antoine-Henri de Bourbon-Conde (1772-1804), duce d’Enghien şi singurul moştenitor al ultimului prinţ de Conde a fost arestat pe nedrept şi împuşcat pentru trădare la ordinul lui Napoleon.

concurs de orientare

Concurs în care participanţii trebuie să traverseze pe jos o regiune.

Fiecare concurent are la îndemână o hartă şi o busolă pe care le foloseşte pentru a se orienta pe un teren necunoscut. Apărut în Suedia în 1918, concursul s-a răspândit ulterior în întreaga Europă. Din 1966 s-au organizat şi campionate mondiale. Participanţii pleacă la intervale diferite.

Câştigător este desemnat cel care încheie cursa în cel mai scurt timp. Acest tip de concurs se organizează şi în cadrul altor sporturi, cum ar fi ciclism, caiac-canoe, călărie şi schi.

concubinaj

Coabitare a unui bărbat cu o femeie, fără forme legale (căsătorie civilă).

În tradiţia iudeo-creştină termenul concubină a fost aitribuit în special femeilor. Studiile occidentale care analizează societăţile non-occidentale folosesc termenul pentru a face referire la partenerele care au aprobarea legală, dar nu au statutul deplin de soţii. Vezi şi căsătorie de drept comun; harem; poligamie.

Concorde

Primul avion supersonic comercial pentru transport de pasageri.

Construit atât în Anglia, cât şi în Franţa, a început să aibă curse regulate în 1976. Viteza maximă de zbor este de 2 179 km/h, de două ori mai mare decât viteza sunetului. Cursa Londra-New York durează mai puţin de patru ore, iar preţul unui bilet poate ajunge la aproape 10 000 de dolari.

 Concordatul din 1801

Acord între Napoleon şi papa Pius VII care a definit statutul Bisericii Romano-Catolice în Franţa şi a pus capăt rupturii cauzate de reformele din interiorul bisericii din timpul Revoluţiei Franceze (vezi Constituţia civilă a clerului).

Credinţa romano-catolicâ a fost recunoscută ca religie majoritară în Franţa, dar nu a fost proclamată religie de stat. Napoleon a primit dreptul de a numi episcopi, dar aceştia erau confirmaţi de către papă. Guvernul a fost de acord să plătească salariile slujitorilor bisericii, dar nu a restituit bisericii proprietăţile care îi fuseseră confiscate. Concordatul a rămas în rigoare până în 1905.

Concord

Oraş din V Californiei, 121 780 loc. (2000).

Situat lângă San Francisco, a fost înfiinţat în 1868 sub numele de Todos Santos şi în 1869 i s-a schimbat numele în Concord. După conectarea la reţeaua de căi ferate (1912), oraşul s-a dezvoltat drept centru al pomiculturii, fiind cunoscut şi pentru creşterea păsărilor de curte. În prezent este mai ales oraş rezidenţial.

Concord

Oraş din E statului Massachusetts, 16 993 loc. (2000).

Fondat în 1635, a fost prima aşezare puritană din interiorul continentului. În 1775, englezii mărşăluiau pentru a ajunge la magazia de provizii şi de echipament militar, când au fost opriţi de minutemen (vezi bătăliile de la Lexington şi Concord).

În sec. XIX a devenit un important centru cultural şi reşedinţa unor scriitori ca Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau, Nathaniel Hawthorne şi Louisa May Alcott (toţi sunt înmormântaţi aici). Câteva case istorice sunt acum muzee. Walden Pond, unde a trăit şi a scris Thoreau, este situat în apropiere.

Concord

Oraş, 40 687 loc. (2000), centrul administrativ al statului New Hampshire.

Este situat de-a lungul râului Merrimack, la N de Manchester. Înfiinţat în 1727, oraşul a fost înglobat în 1733 de Massachusetts sub numele de Rumford, dar, dupi o serie de procese îndelungate, s-a hotărât în 1762 să facă parte din jurisdicţia statului New Hampshire. În 1765 i s-a schimbat numle în Concord, devenind capitala statului în 1808.

Tipografiile, fabricile de vagoane de tren şi minele de granit au jucat un rol foarte important în dezvoltarea acestuia. Granitul de Concord se mai exploatează şi în prezent.