Fyn

Insulă, 472 064 locuitori (2001), aparținând Danemarcei.

Este situată între Sjaelland şi peninsula Iutlanda; centrul ei administrativ şi cel mai mare oraş este Odense. Suprafața: 3 486 kmp. Este o regiune agricolă şi pomicolă fertilă.

Insula este legată de Danemarca prin poduri rutiere şi feroviare şi prin feribot.

Mehmed bin Süleyman Fuzuli

(cca 1495, Karbala, Irak – 1556, Karbala)

Poet turc.

Considerat cea mai importantă figură a literaturii clasice turce, a compus poeme cu aceeași ușurință în limbile turcă, persană şi arabă, toate caracterizând u-se prin rafinament şi naturalețe.

Operele lui depășesc formalismul excesiv al esteticii literare islamice şi au influențat numeroși poeți până în sec XIX. Printre cele mai cunoscute poeme ale sale se numără opera musulmană clasică Leyla şi Majnun (Leyla ve Mecnun), o alegorie care prezintă atracția spiritului uman față de frumusețea divină.

Cele două antologii de poezii, una în turca azeră, cealaltă în persană, cuprind cele mai lirice creații ale sale.

fuziune nucleară

Proces prin care, în urma reacțiilor dintre elemente ușoare, se obțin elemente grele, cu eliberare de cantități imense de energie.

În 1939, Hans Bethe sugera că energia eliberată de Soare şi de alte stele este rezultatul unor reacții de fuziune între nucleele de hidrogen. La începutul anilor 1950, oamenii de știință americani au produs bomba cu hidrogen prin inducerea reacțiilor de fuziune într-un amestec de izotopi ai hidrogenului, deuteriu şi tritiu, obţinându-se un nucleu de heliu greu. Cu toate că fuziunea nucleară este ceva obişnuit în Soare sau alte stele, ea este dificil de produs pe cale artificială şi foarte greu de controlat.

Dacă se obţine o reacţie nucleară controlată, aceasta poate fi o sursă foarte ieftină de energie, pentru că deuteriul, elementul principal din reacția de fuziune, poate fi extras din apa obișnuită, iar din 30 de litri de apă se poate produce o cantitate de energie echivalentă cu cea produsă de 9 450 de litri de benzină.

fuzionare

Grupare de două sau mai multe societăți pe acțiuni, independente, într-o singură companie, de obicei prin preluarea uneia sau mai multor firme, de către una dominantă.

Firma dominantă poate cumpăra bunurile celeilalte cu bani lichizi sau cu garanții, poate să achiziționeze acțiunile celeilalte ori să emită acțiuni la schimb cu cele ale acționarilor celeilalte firme (achiziționând astfel bunurile şi obligațiile celeilalte firme). În fuzionările orizontale, ambele firme produc aceleași bunuri sau servicii pentru aceeași piaţă.

În fuzionările verticale, o firmă achiziţionează fie un furnizor, fie un client. Dacă afacerea rezultantă nu are legătură cu cea a firmei dominante, noua corporaţie se numeşte conglomerat. Există multe motive pentru o fuzionare: firma dominantă poate să-şi elimine un concurent, să-şi mărească eficienţa, să-şi diversifice produsele, serviciile şi piaţa ori să-şi reducă din taxe.

Fuzhou sau Fu-chou sau Foochow anterior Minhow

Oraş, 1 387 266 loc. (2003), centrul administrativ al provinciei Fujian.

Situat pe malul râului Min, a fost capitala regatului Yue în sec II î.Hr. Fuzhou, localitate importantă din punct de vedere militar în secolul I d.Hr., s-a aflat mai apoi sub stăpânirea dinastiei Tang.

În timpul dinastiei Song (960-1279) a fost un important centru pentru comerțul exterior şi, de asemenea, un important centru cultural. A atins apogeul când a fost declarat port internațional, prin tratatul încheiat după Războiul Opiului din 1839-1842.

În prezent este un centru al industriei chimice, în oraș şi în împrejurimile sale se află monumente remarcabile de arhitectură chineză, cum sunt pagodele şi templele.

futurologie

Studiu al tendințelor actuale, având scopul de a anticipa evoluţiile viitoare.

Domeniul îşi are originea în previziunea tehnologică, dezvoltată spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi în studii care examinează consecinţele conflictelor nucleare. Studiile anilor 1960 au încercat să prevadă modele şi necesităţi sociale viitoare. Limitele dezvoltării (The Limits of Growth, 1972), de Dennis Meadows şi de alți autori, se axa pe tendințele socioeconomice globale, schițând o viziune malthusiană care anunța sfârșitul lumii, în condițiile în care creșterea populației, expansiunea economică, poluarea, industria alimentară şi exploatarea resurselor naturale ar continua în acelaşi ritm ca în prezent.

Rapoartele ulterioare au revenit asupra multora dintre aceste semnale de alarmă, ducând la apariția unor reacții contradictorii: criticii au triumfat, deoarece prevestirile futurologilor se dovediseră inexacte, după ce aceştia au replicat că tehnicile lor analitice se perfecționează din ce în ce mai mult. Printre alte lucrări demne de remarcat se numără Şocul viitorului (Future Shock, 1970) de Alvin Toffler, Apariția societății postindustriale (The Coming of Post-Industrial Society, 1973) de Daniel Bell, Soarta Pământului (The Fate of the Earth, 1982) de Jonathan Schell şi Mașinile verzi (The Green Machines, 1986) de Nigel Calder.

futurism

Mișcare artistică literară şi politică de la începutul sec. XX, având centrul în Italia, care accentuează dinamismul, viteza şi puterea mașinii, precum şi vitalitatea şi energia vieții moderne.

Termenul a fost inventat de Filippo Marinetti, care a publicat în 1909 un manifest în care glorifica noua tehnologie a automobilului, dinamismul, viteza şi forţa acestuia. În 1910, Umberto Boccioni, în colaborare cu alții, a publicat un manifest pentru pictură. Acești artiști au adoptat tehnica cubistă de reprezentare simultană a unui obiect văzut din mai multe unghiuri, cu ajutorul planurilor şi contururilor fragmentate şi prin repetiții spațiale ritmice ale conturului obiectului, pentru a crea impresia de mișcare. Subiectele preferate sunt mașinile şi trenurile în mișcare, cursele de ciclism şi mulțimile urbane. Paleta lor este mai vibrantă decât cea a cubiștilor.

Pe lângă Boccioni, cei mai importanți artiști futuriști au fost profesorul acestuia, Giacomo Balla (1871-1958), şi Gino Severini (1883-1966). Moartea lui Boccioni, survenită în 1916, şi izbucnirea Prunului Război Mondial au dus la dispariţia mişcării, care a avut însă o puternică influenţă în Rusia postrevoluţionară şi asupra mişcării dada.

Futurismul rus, iniţiat de Vladimir Maiakovski şi Velimir Hlebnikov (1885-1922), a depășit modelul său italian atât din punct de vedere politic, cât şi social. Influența mișcării a încetat către 1930.

futures

Contracte comerciale care stipulează cumpărarea sau vânzarea unor cantități specificate de produse, la termene viitoare (în engleză, future, viitor), specificate şi ele.

Produsele în chestiune pot fi cereale, animale, metale prețioase sau instrumente financiare cum sunt bonurile de tezaur. Până la momentul stipulat în contract pentru livrarea produsului respectiv, contractul poate face obiectul speculațiilor bursiere.

Contractele futures își au originea în tranzacțiile comerciale cu produse agricole; de ex., fermierii americani producători de cereale au putut să-şi vândă recoltele în avans prin Bursa de Mărfuri din Chicago.

Futabatei Shimei născut Hasegawa Tatsunosuke

(04.04.1864, Edo, Japonia – 10.05.1909, golful Bengal)

Romancier şi translator japonez.

Este cunoscut mai ales pentru primul său roman, Norii plutitori (Ukigumo, 1887-1889), şi pentru traducerile povestirilor lui Ivan Turgheniev. În aceste traduceri a utilizat stilul numit gem bun itehi (unificarea limbii vorbite şi scrise), una dintre primele încercări de a scrie într-un limbaj colocvial modern.

Printre operele sale ulterioare se numără romanele Un soț adoptat (Sono Omokage, 1906) şi Mediocritate (Heibon, 1907). Este considerat promotorul realismului modern în romanul japonez.

fusulinide

Denumire comună pentru reprezentanții unui mare grup de foraminifere care a dispărut (organisme unicelulare înrudite cu amibele actuale, dar care aveau cochilii complexe ce s-au conservat cu ușurință sub formă de fosile).

Fusulinidele au apărut la începutul Carboniferului, care s-a încheiat cu cca 320 m.a.u., şi au trăit până spre sfârșitul Permianului, cu 245 m.a.u. Fosilele au fost extrem de utile pentru a corela vârsta unor rod din regiuni diferite şi pentru a diviza timpul geologic în intervale mai mici.

De asemenea, specialiștii în geologie petroliferă le folosesc pentru a localiza depozite de petrol şi gaze naturale valoroase din punct de vedere economic.