Radu Gyr născut Radu Demetrescu

(02.03.1905, Câmpulung Muscel, România – 28.04.1975, București)

Poet, dramaturg, gazetar şi eseist român.

Licențiat în litere, a debutat în 1924 odată cu apariția volumului Liniști de schituri. Colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar şi apoi la alte reviste literare de formație naţionalistă (Gândirea, Vremea şi altele), precum şi la ziarele Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studenţesc, a publicat numeroase articole, studii literare şi poezii.

A fost membru al Mişcării Legionare, comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia. Conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, pe timpul guvernării legionare (1940), a fost director general al teatrelor. După detenţia de sub regimul lui Carol II, a fost închis şi de Ion Antonescu, apoi eliberat şi trimis spre „reabilitare” la Sărata, în 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor” şi l-a condamnat la 12 ani de închisoare.

A revenit din detenție în 1956, dar după doi ani a fost din nou arestat şi condamnat la moarte pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!. Pedeapsa cu moartea i-a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică. A fost eliberat la amnistia generală din 1964.

Laureat al Societăţii Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură şi al Academiei Române, până în 1944 a publicat mai multe volume de versuri: Plânge Strâmbă-Lemne (1927), Cerbul de lumină (1928), Stele pentru leagăn (1936), Poeme de război (1942), Balade (1943).

Gwynedd sau Gwyneth

Comitat, 116 838 loc. (2001), în NV Ţării Galilor.

Cuprinde o bună parte din comitatele istorice Caernarfonshire şi Merioneth. Centrul administrativ este Caernarfon. Ţinutul istoric Gwynedd ocupa o mare parte din N Ţării Galilor. Normanzii au construit castele la Caernarfon şi Conwy, dar nu au pătruns în interiorul teritoriului.

Prin urmare, a rămas o fortăreață a culturii galeze, în care locuiesc numeroși vorbitori de galeză. Relieful este predominant muntos, cu stânci abrupte tăiate de ghețarii din era glaciară. Aici se află Parcul Național Snowdonia (1951), care se întinde pe aproape jumătate din teritoriul regiunii. Turismul joacă un rol important în economie.

Nell Gwyn născută Eleanor

(02.02.1650, Londra, Anglia – 14.11.1687, Londra)

Actriță engleză.

Vindea portocale la teatrul Drury Lane, când a devenit amanta actorului principal, Charles Hart, care a pregătit-o pentru scenă. A devenit comediana prind-pală la King’s Company (1666-1669), iar în rolul „frumoasei, isteţei Nell”, rostea prologuri şi epiloguri sfidătoare.

A devenit amanta lui Carol II (1669-1685). A fost foarte iubită de public, care considera că verva şi îndrăzneala ei fățișă reprezintă un antidot binevenit împotriva puritanismului.

Gwent

Regiune istorică în SE Ţării Galilor. În centrul său se află câmpia Gwent; include o câmpie litorală de-a lungul estuarului râului Severn.

Gwent a fost şi este o piatră de hotar între Anglia şi S Ţării Galilor. Aici, romanii au instituit comandamente militare şi fortăreţe importante, iar normanzii au ridicat castele.

Comitat galez în perioada 1974-1996, este împărţit de la această dată între mai multe autorităţi. Economia regiunii se bazează atât pe agricultură, cât şi pe industrie.

Gwandu anterior Gando

Emirat tradiţional din NV Nigeriei.

A fost întemeiat de către Kebbawa, într-o zonă care, în sec. XVI, făcea parte din regatul Kebbi. Oraşul Gwandu a devenit important în timpul jihadului fulani (1804-1812), iar din 1815 a fost una dintre cele două capitale ale emiratului fulani; în 1903 a intrat sub control britanic.

Suprafaţa emiratului Gando a fost redusă în 1907, prin cedarea de către englezi a unor teritorii către Africa de Vest Franceză. Emirul a rămas un important lider tradiţional al musulmanilor din Nigeria. Oraşul Gwandu este un centru comercial agricol.

Gwalior

Oraş, 826 919 loc. (2001), în statul Madhya Pradesh, în partea de N a Indiei centrale.

Oraşul, acum un important centru comercial şi industrial, este construit în jurul unei fortăreţe, situată pe o stâncă cu înălţimea de 90 m deasupra câmpiei. Prima atestare datează din cca 525 d.Hr. S-a aflat sub stăpânire hindusă până în 1232, iar apoi, până în 1751, a trecut de câteva ori din stăpânirea musulmană în cea hindusă; de atunci a rămas o cetate Maratha, deşi a fost cucerită de câteva ori de englezi.

În fortăreaţă se află elemente remarcabile de arhitectură hindusă, printre care bazine, palate, temple şi o moschee. Chiar sub zidurile ei se găsesc statui jainiste din sec. XV, sculptate în piatră, înalte de aproape 18 m.

Antonio Guzmán

(12.02.1911, La Vega, Rep. Dominicană – 04.07.1982, Santo Domingo)

Președinte al Republicii Dominicane (1978-1982).

Fiu al unui negustor de textile, a condus câteva magazine înainte de a fi ales preşedinte de centru-stânga, în pofida încercărilor de a opri numărătoarea voturilor făcute de către susţinătorii lui Joaquín Balaguer, preşedintele aflat în funcţie.

Ca reacție la prăbuşirea prețului la zahăr pe piaţa mondială, a lansat o politică agresivă în domeniul agriculturii, care a determinat obţinerea rapidă a unei producţii de orez şi fasole suficiente pentru satisfacerea necesităților interne.

Deşi a moştenit o situaţie politico-economică dificilă, a reuşit să lase în urma sa o economie stabilă şi instituţii democratice care garantau drepturile omului. Se pare că moartea sa a fost, de fapt, o sinucidere.

Guyenne în Antichitate Aquitania

Regiune istorică din SV Franței.

Regiunea Guyenne corespunde, în epoca modernă, departamentului Gironde şi celei mai mari părți din departamentele Lot-et-Garonne, Dordogne, Lot şi Aveyron. Vechi ducat cu capitala la Bordeaux, se află în apropiere de Garonne şi Dordogne. Din vremea romanilor şi până în Evul Mediu, a făcut parte din regiunea Aquitaine.

În timpul stăpânirii engleze din perioada Evului Mediu târziu, a fost recucerită de francezi la începutul Războiului de 100 de Ani, dar în 1360 a fost cedată englezilor, împreună cu Aquitaine. Mai târziu, francezii au pus stăpânire pe regiune, iar din sec XVII până în 1789 a făcut parte dintr-un „gouveme-ment” francez al Guyennei şi Gasconiei.

Alice Guy-Blaché

(01.07.1873, Paris, Franța – 24.03.1968, Mahwah, New York, SUA)

Pionieră a industriei cinematografice franceze şi americane.

Prima femeie regizor, este unanim recunoscută ca fiind şi primul regizor care a filmat secvențe epice. A regizat primul film, Zâna Verzei (La Fée aux choux, 1896), pentru a demonstra că aparatul de filmat produs de șeful ei, Leon Gaumont, poate genera o formă de divertisment.

A devenit producător executiv al companiei de film Gaumont, regizând aproape toate filmele produse de aceasta. Prin 1901 a început să lucreze la proiecte mai lungi şi mult mai elaborate, dintre care se remarcă Esmeralda (1905), după romanul Notre Dame de Paris, al lui Victor Hugo, şi Viaţa lui Hristos (La Vie du Christ, 1906).

Între anii 1906 şi 1907 a regizat cca o sută de filme, experimentând tehnologia audio. S-a căsătorit cu cameramanul Herbert Blache în 1907 şi l-a urmat în SUA, unde, în 1910, a înfiinţat compania de succes Solax.

Ca preşedinte al Solax, a regizat cca 45 de filme şi a condus 300 de alte producţii. Dintre sutele de filme pe care le-a făcut, doar câteva s-au păstrat.

Guyana Franceză

Departament de peste mări al Franței, situat la NE coastei Americii de Sud.

Suprafața: 86 504 kmp; 172 000 loc. (2002).

Centrul administrativ: Cayenne.

Se învecinează cu Brazilia, Surinam şi cu Oceanul Atlantic. Majoritatea reliefului este format din podişuri joase, cu munţi la S şi o câmpie mlăştinoasă de coastă. Râul Maroni formează graniţa cu Surinam. Populaţia este formată in majoritate din creoli. Principalele limbi vorbite sunt franceza (limbă oficială) şi creola; 90% din populaţie este de religie romano-catolică.

Colonizat iniţial de spanioli, francezi şi olandezi, teritoriul Guyanei Franceze a fost cedat Franţei în 1667, iar locuitorii ţării au devenit cetăţeni francezi după 1877. Prin 1852, francezii au înfiinţat aici mai multe colonii penitenciare, dintre care cea mai cunoscută este Insula Diavolului. A devenit departament francez în 1946, iar coloniile penitenciare au fost închise în 1953.