Hwarangdo

Cod filozofic şi militar apărut în statul coreean Silla, în sec. XVI.

Stă la baza formării unei societăți de elită, alcătuită din tineri războinici, cunoscuți sub numele hwarang, care au luptat pentru unificarea Coreei, în perioada dinastiei Silla (668-935 d.Hr.).

Codul lor moral, influențat de budism şi confucianism, se evidenţia prin principii precum loialitatea faţă de rege, respectul faţă de părinţi, încrederea în prietenie, eroism şi opoziţia faţă de omorul nejustificat.

Unitățile de hwarang au fost desfiinţate în timpul dinastiei Choson (1392-1910), dar interesul faţă de acest cod a fost revigorat la sfârșitul a sec. XX, prin stilul coreean de arte marțiale, denumit hwarangdo.

Parc Naţional Hwange anterior Parcul Național Wankie

Rezervație naturală din NV statului Zimbabwe. Situată la frontiera cu Botswana, a fost înființată în 1928 ca rezervație pentru animalele sălbatice, iar în 1930 a devenit parc național.

Teritoriul ocupă o suprafață de 14 651 kmp şi este format, în cea mai mare parte, dintr-o câmpie, dar are şi păduri cu arbori de esență tare, precum cele de mukwa sau de teck.

Este una dintre cele mai mari rezervații de elefanți din Africa; frumusețea animalelor poate fi admirată de pe platforme situate în preajma ochiurilor de apă.

Joris-Karl Huysmans

(05.02.1848, Paris, Franţa – 12.05.1907, Paris)

Scriitor francez din perioada decadentă.

Primele sale opere, aflate sub influența naturalismului, au fost urmate de lucrări originale şi pline de temperament. Prima dintre acestea a fost nuvela Pe apa sâmbetei (À vau l’eau, 1882). Cel mai cunoscut roman al său, În răspăr (À rebours, 1884), prezintă comportamentul decadent al unui personaj marcat de spleen, cu ascendență nobilă.

Controversatul roman autobiografic Acolo (Là-Bas, 1891) narează experiențele unor sataniști de la sfârșitul sec. XIX. Ultimele sale romane marchează reconcilierea cu romano-catolicismul.

A scris şi eseuri de critică artistică.

Christiaan Huygens

(14.04.1629, Haga, Ţările de Jos – 08.07.1695, Haga)

Matematician, astronom şi fizician olandez.

A fost primul care a folosit pendulul pentru a regla un ceas (1656). A inventat o metodă de şlefuire şi cizelare a lentilelor telescopice şi a descoperit, cu ajutorul telescopului său, adevărata formă a inelelor lui Saturn (1659).

A explicat fenomenele de reflecţie şi refracţie pe baza principiului frontului de unde secundare, numit astăzi principiul lui Huygens. A dezvoltat teoria luminii ca undă (1678) şi a contribuit la dezvoltarea dinamicii.

Cercetările sale asupra mişcării corpurilor în rotaţie au oferit soluţii pentru problemele legate de oscilaţia pendulului şi de mişcarea circulară uniformă. A fost primul cercetător care a determinat acceleraţia gravitaţională.

 

T. H. Huxley

(04.05.1825, Ealing, Middlesex, Anglia – 29.06.1895, Eastbourne, Sussex)

Biolog britanic.

Fiu al unui director de școală, a obținut diploma în medicină. A lucrat ca chirurg, după care, în timpul unei expediții de cercetare în Pacificul de S (1846-1850), a făcut numeroase studii asupra vietăților marine.

A predat, apoi, mai mulţi ani la Institutul Regal de Minerit din Londra (1854-1885). Începând cu anii 1850, a devenit cunoscut prin lucrările sale asupra individualității animalelor, a unor moluște, a metodelor de paleontologie, a principiilor științifice şi a științei educației, a structurii şi funcționării nervilor şi a craniului la vertebrate. A fost printre primii şi cei mai înfocaţi susţinători ai darwinismului. Polemica lui cu episcopul Samuel Wilberforce (1860) a atras atenţia opiniei publice.

În anul următor, Huxley a realizat studii valoroase de paleontologie şi taxonomie, în special de taxonomia păsărilor. Spre sfârşitul vieţii s-a interesat de teologie. Se crede că a pus în circulație termenul agnostic, pentru a-şi defini convingerile.

Puţini oameni de ştiinţă din generaţia sa s-au dovedit atât de influenţi şi eficienţi în ideile şi acţiunile lor ca Thomas Huxley.

Sir Julian Huxley

(22.06.1887, Londra, Anglia – 14.02.1975, Londra)

Biolog, filozof şi autor britanic.

Este nepot al lui T.H. Huxley şi frate al lui Aldous Huxley. Cercetările sale asupra hormonilor, proceselor de creștere, ornitologiei şi ecologiei au marcat dezvoltarea embriologiei, taxonomiei şi studiilor asupra comportamentului şi evoluției.

Cercetările sale științifice au fost aplicate la problemele sociale şi politice şi a formulat o teorie etică, denumită evoluționism umanitar. Volumele sale destinate marelui public, precum Știința vieţii (The Science of Life, 1931; scris împreună cu H.G. Wells), s-au bucurat de mare atenție din partea cititorilor.

A fost primul director general al UNESCO (1946-1948).

Aldous Huxley

(26.07.1894, Godalming, Surrey, Anglia – 22.11.1963, Los Angeles, California, SUA)

Romancier şi critic britanic.

Nepot al lui T.H. Huxley şi frate cu Julian Huxley, a fost aproape orb încă din copilărie. Este cunoscut prin operele sale bazate pe o satiră elegantă, spirituală şi pesimistă, precum Galben de crom (Crome Yellow, 1921), Dans grotesc (Antic Hay, 1923) şi Punct contrapunct (Point Counter Point, 1928) care l-au impus drept un mare romancier.

Prin faimosul roman Minunata lume nouă (Brave New World, 1932), care prezintă o viziune tenebroasă a unei societăți viitoare, şi-a exprimat neîncrederea în politică şi tehnologie.

Începând cu Orb prin Gaza (Eyeless in Gaza, 1936), operele sale reflectă interesul pentru misticism şi pentru filozofia hindusă. Printre ultimele sale lucrări se numără volumele Diavolii din Loudun (The Devils of Loudun, 1952) şi Porțile percepției (The Doors of Perception, 1954), despre experiențele sale cu halucinogene.

hutu

Populație din Rwanda şi Burundi, vorbitoare de limbă bantu, un mare număr fiind refugiaţi în Congo (Zair).

Numărând aproape 9,5 milioane de persoane, populația hutu formează marea majoritate a locuitorilor din ambele ţări, dar, în mod tradițional, sunt supuși ai populației tutsi care, sub regimurile coloniale germane şi belgiene, au continuat să mențină relația de stăpân-vasal.

Legăturile dintre cele două culturi sunt foarte strânse: ambele populații vorbesc rwanda şi rundi şi au aceleași religii (tradiționale şi creștine). Tutsi au dominat în Rwanda până în 1961, când hutu i-au izgonit pe cei mai mulţi şi au preluat controlul asupra guvernului.

După o lovitură de stat eşuată în Burundi, în 1965, hutu din această ţară au rămas subordonați unei dictaturi militare predominant tutsi. În 1972, 1988 şi 1993, în Burundi au avut loc confruntări violente, ca şi în Rwanda, între 1990-1996, iar ultima a inclus o campanie-genocid iniţiată de hutu, în urma căreia au fost ucişi peste un milion de oameni, iar 1-2 milioane au fost siliţi să plece în tabere de refugiați din Zair (fostul Congo) şi Tanzania.

James Hutton

(03.06.1726, Edinburgh, Scoția – 26.03.1797, Edinburgh)

Geolog, chimist şi naturalist scoțian.

După ce a practicat o scurtă perioadă de timp dreptul şi medicina, s-a dedicat pasiunii sale pentru chimie şi a pus la punct o metodă necostisitoare de fabricare a clorurii de amoniu.

S-a stabilit la Edinburgh (1768), pentru a-şi dedica viaţa ştiinţei. A elaborat teoria asupra uniformismului în două comunicări prezentate la Edinburgh în 1785 (publicate în 1788).

Capacitatea sa de a explica procesele geologice ale Pământului fără a face apel la Biblie, importanţa acordată proceselor extrem de îndelungate de eroziune, depunere, sedimentare şi ascensiune vulcanică sunt considerate revoluţionare de specialişti.

huterit

Membru al Frăției Huterite, o sectă anabaptistă al cărei nume provine de 1a fondatorul ei austriac, Jacob Hutter, care a fost ars pe rug ca eretic, în 1536.

Adepţii săi s-au organizat după modelul bisericii din Ierusalim, stăpânindu-și bunurile în comun. Persecutați în Moravia şi Tirol, s-au mutat spre E, în Ungaria şi Ucraina, în anii 1870, mulți au emigrat în SUA şi s-au stabilit în Dakota de Sud.

Societatea există şi acum în V SUA şi Canada, unde sunt colonii de 60-150 de membri, care lucrează la ferme colective. Huteriţii sunt pacifiști, nu se amestecă în politică şi trăiesc separați de societate.