Claude Jutra

(1930, Montréal, Canada – 1986, fluviul St. Lawrence)

Regizor de film canadian.

A lucrat ca scenarist de televiziune, apoi a făcut parte din Consiliul Naţional al Cinematografiei, începând din 1954. După realizarea unui documentar tematic de lungmetraj, a regizat apreciatul film Ia tot (Take it all, 1964, Premiul Canadian de Film). Următorul său film, Unchiul meu, Antoine (Mon oncle, Antoine, 1971, Premiul Canadian de Film), este considerat capodopera sa. Diagnosticat cu maladia Alzheimer, s-a sinucis, aruncându-se în fluviul St. Lawrence.

justiţie

Departament al guvernului, învestit cu putere juridică.

Principala sarcină a justiţiei este soluţionarea tuturor litigiilor şi controverselor. Reglementările stabilesc care sunt părţile ce au dreptul să apară în faţa unui tribunal sau în faţa unei instanţe, care sunt probele ce vor fi luate în consideraţie, ce procedură juridică va fi aplicată şi ce tipuri de hotărâri judecătoreşti urmează a fi luate.

De obicei, din instanţă fac parte judecătorul care prezidează şedinţa, părţile implicate (numite uneori părţi aflate în litigiu), avocaţii care reprezintă părţile şi alte persoane, cum ar fi martorii, grefierii, aprozii şi juraţii, atunci când procedura implică participarea juraţilor. Deşi o instanţă are rolul de a lua hotărâri în conformitate cu legile aprobate de puterea legislativă, în mod inevitabil, instanţa poate interpreta legea.

De ex., pentru a decide cum se aplică prevederile legislative în anumite cazuri, instanţa interpretează legea prin stabilirea unor reguli de judecată, care simt de multe ori folosite în cazuri asemănătoare. Această procedură este cunoscută sub numele de precedent juridic.

jurnalism bulevardier

Publicare în ziare a unor știri scandaloase şi senzaționale, pentru a atrage cât mai mulți cititori.

Expresia a fost folosită în 1890, pentru a descrie tactica folosită în competiția acerbă dintre două ziare newyorkeze, ziarul The World, care îi aparținea lui Joseph Pulitzer, şi The Journal al lui William Randolph Hearst.

În momentul în care Hearst a angajat un caricaturist de la ziarul rival, autorul faimoaselor caricaturi cunoscute sub denumirea The Yellow Kid, un alt caricaturist angajat la ziarul The World a captat atenţia publicului. Această rivalitate i-a atras pe cititori, iar competiţia dintre ziare a fost numită jurnalism bulevardier (în engleză: yellow journalism, jurnalism galben, după numele faimoaselor caricaturi). Tehnicile din acea perioadă se folosesc cu succes şi în ziarele de azi: titluri mari, benzi desenate, ilustraţii senzaţionale.

jurnalism

Colectare de informații, redactare a lor ca știri şi distribuire prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, cum ar fi foi volante, broșuri de informare, ziare, reviste, radio, televiziune, filme şi cărți.

La început, termenul desemna modul de a prezenta evenimentele cotidiene în formă scrisă, mai ales în ziare, dar în sec. XX, jurnalismul se referă la toate formele de comunicare scrisă sau electronică, în care se prezintă problemele curente. Uneori termenul se referă şi la prezentarea directă de fapte şi evenimente, fără a fi interpretate.

Există colegii şi universități care acordă diplome în jurnalism şi sponsorizează cercetarea în domenii adiacente, cum ar fi studii de media sau de etică jurnalistică.

jurnal

Consemnare în scris a evenimentelor, întâlnirilor şi observațiilor cuiva, făcute zi de zi sau la intervale scurte de timp; jurnalul conține în special însemnarea zilnică a activităților, reflecțiilor sau sentimentelor personale.

Scris, în general, doar pentru uz personal, jurnalul se caracterizează printr-o sinceritate ce nu se regăsește în scrierile publicate. Jurnalul, care s-a dezvoltat în Renașterea târzie, este important deoarece consemnează evenimente sociale şi politice, ajutând la cunoașterea epocii respective.

Cel mai cunoscut jurnal în limba engleză este cel al lui Samuel Pepys; alte jurnale celebre sunt cele scrise de John Evelyn, Jonathan Swift, Fanny Burney, James Boswell, André Gide şi Virginia Woolf.

jurisprudență medicală sau medicină legală

Știință care se ocupă cu folosirea informațiilor medicale în situații legale.

Printre activitățile de rutină se numără completarea certificatelor de naștere, de deces, deciderea eligibilității pentru asigurări şi raportarea bolilor infecțioase. Este importantă contribuția medicinei legale la procese. Relatând exclusiv observațiile, doctorii devin martori obișnuiți; când interpretează faptele, bazându-se pe cunoștințele medicale, ei devin martori experți, solicitați de o anumită parte să-şi prezinte opiniile în mod imparțial.

Uneori apar conflicte între lege şi medicină, de obicei în problemele de confidențialitate a actului medical. Vezi medicină legală.

jurisprudență

Știință sau filozofie a dreptului.

Jurisprudență se împarte în trei ramuri; analitică, sociologică şi teoretică. Ramura analitică stabilește axiomele, definește termenii şi prescrie metodele optime pentru stabilirea ordinii legale a unui sistem logic coerent. Ramura sociologică studiază efectele legilor asupra societății ) şi influența fenomenelor sociale asupra aspectelor de substanță şi procedurale ale dreptului.

Ramura teoretică evaluează şi critică legislația din perspectiva idealurilor şi obiectivelor postulate.

jurisdicție în drept

În drept, loc sau district unde se derulează evenimentele ce duc la o acțiune legală şi de unde este constituit juriul care urmează să analizeze cazul.

Statutul acesteia specifică faptul că un proces trebuie să aibă loc în districtul care are jurisdicție asupra cazului.

Motivele schimbării de loc simt, de asemenea, specificate; printre acestea se numără suspiciuni asupra obiectivității juraților, influența mass-media asupra cazului, pericolul violenței şi prejudiciul rasial.

jurisdicție

Autoritate constituțională deţinută de o instanță de judecată, care se ocupă cu audierile şi soluționarea cazurilor.

Printre exemplele de jurisdicție judiciară se numără: jurisdicţia apelului, prin care o instanţă superioară are puterea de a corecta erorile juridice comise de o instanţă inferioară; jurisdicţia concurentă, prin care un proces se poate desfăşura în oricare din două sau A mai multe instanţe; şi jurisdicția federală. O instanță poate avea şi autoritatea de a opera într-un anumit teritoriu.

Jurisdicția restrânsă, prin care un magistrat sau un judecător are autoritatea de a conduce procedura de condamnare a unui inculpat, fără decizia unui juriu, este limitată în SUA exclusiv la infracțiunile mărunte.

Jurământul de la Jeu de Paume

(20 iunie 1789)

Jurământ depus de deputații din Starea a Treia, la începutul Revoluției Franceze.

Crezând că nou-formata Adunare Națională era pe cale de a fi dizolvată, deputații s-au întâlnit pe un teren de jeu de paume (joc ce a precedat tenisul) atunci când nu au fost primiți la Versailles. Au jurat să nu se despartă până când Franța nu va avea o nouă Constituție.

Solidaritatea lor l-a obligat pe Ludovic XVI să ordone clerului şi nobilimii să se alăture Stării a Treia, în cadrul Adunării Naționale.