KwaNdebele

Fostă enclavă de negri, în centrul provinciei Transvaal, Africa de Sud.

A fost un „stat național” cu guvern propriu pentru poporul transvaal ndebele, deși nu a fost niciodată recunoscut pe plan internațional. A fost fondat în 1979 la NE de Johannesburg, când mulți transvaal ndebele au fost alungați din Bofutatsvana. În 1944, după eliminarea apartheidului, KwaNdebele a devenit parte din noua provincie Transvaal de Est, care a fost apoi numită Mpumalanga.

kwakiuti

Populație de pe coasta de NV a Americii de Nord, care trăiește de-a lungul malului insulei Vancouver şi în partea continentală opusă.

Vorbesc o limbă wakashan şi se autodenumesc kwakwaka’wakw, adică „cei care vorbesc kwakwala”. În mod tradițional, populația kwakiuti își asigura traiul de pe urma pescuitului. Tehnologia lor era bazată în mare parte pe prelucrarea lemnului. Era stratificată social după rang, de obicei ereditar.

Potlatch-ul a fost foarte dezvoltat şi deseori combinat cu dansuri, cântece şi scenete despre experiențele strămoșilor, despre care credeau că intrau în contact cu ființe supranaturale. Sunt cunoscuți pentru arta lor deosebit de stilizată, care include stâlpi totemici şi măști frapante. La recensământul canadian din 2001, cca 3 000 de persoane s-au declarat kwakiuti.

limbile kwa

Ramură africană de limbi, din familia de limbi niger-congo.

Limbile kwa sunt vorbite de peste 14 milioane de oameni. Printre limbile şi grupurile de limbi importante se numără anyi şi baule, în Côte d’Ivoire, akan (incluzând asante, fante şi brong) şi ga-dangme în Ghana, respectiv gbe (incluzând ewe, fon şi anlo) în SE statului Ghana, în Togo şi în Benin.

Kvasir

Cel mai înțelept dintre oameni, în mitologia nordică.

S-a născut din saliva a două grupe rivale de zei, Asenii şi Vanii. Ca învățător, nu a răspuns greșit la nici o întrebare. Doi pitici, Fjalar şi Galar, obosiți de învățămintele sale, l-au omorât şi i-au distilat sângele într-un ceaun vrăjit. Sângele său, amestecat cu miere de către uriașul Sattung, a produs un mied care conferea înțelepciune şi inspirație poetică oricui îl bea. Povestea lui Kvasir este menționată în edda Braga Raedur.

Simon Smith Kuznets

(30.04.1901, Harkov, Ucraina, Imperiul Rus – 08.07.1985, Cambridge, Massachusetts, SUA)

Economist şi statistician american de origine rusă.

A emigrat în SUA în 1922 şi s-a alăturat Biroului Național de Cercetare Economică în 1927. Ulterior a predat la Universitatea din Pennsylvania (1930-1954), Johns Hopkins (1954-1960) şi Harvard (1960-1971). Opera sa a reliefat importanța datelor preliminare în construcția modelelor economice, accentuând nevoia de informații privind structura populației, tehnologia, calitatea muncii, structura guvernului, comerțul şi piețele.

A descris, de asemenea, existența variațiilor ciclice în ratele de creștere (denumite în prezent cicluri Kuznets) şi legăturile lor cu factori aflați la bază, precum populația. În 1971 i-a fost decernat Premiul Nobel.

Abraham Kuyper

(29.10.1837, Maassluis, Olanda – 08.11.1920, Haga)

Teolog şi politician olandez.

A fost inițial pastor (1863-1874), apoi a fondat un ziar de orientare calvinistă (1872) şi a fost ales în Adunarea Națională (1874). A format Partidul Antirevoluționar, primul partid politic olandez organizat, şi a construit o clasă de mijloc superioară, urmărind un program care combina poziții religioase ortodoxe și măsuri socialiste progresiste.

Pentru a oferi instruire calvinistă a pastorilor, a fondat Universitatea Liberă din Amsterdam (1880), iar în 1892 a creat Bisericile Reformate din Olanda. Ca prim-ministru al Olandei (1901-1905), a militat pentru o mai mare scutire de taxe și beneficii sociale mai largi.

oraşul Kuwait

Oraș, 28 859 loc (1995), capitala Kuwaitului.

Așezat la capul Golfului Persic, a fost fondat în sec. XVIII şi a reprezentat un oraş comercial, bazându-se pe traficul maritim şi de caravane. Până în 1957 a fost încercuit de un zid de lut care îl separa de deșert şi avea o suprafață de doar 13 km2. Dezvoltarea de după Al Doilea Război Mondial (1939-1945) a industriei petroliere a țării a transformat orașul într-o metropolă modernă.

Aproape întreaga populație a țării este concentrată în jurul capitalei. Orașul, avariat în timpul ocupației irakiene în Războiul din Golful Persic (1990-1991), a fost reconstruit.

Kuwait denumire oficială Statul Kuwait

Stat din Orientul Mijlociu, Asia de SV Este așezat în peninsula Arabia, la extremitatea nord-vestica a Golfului Persic.

Suprafața: 17 818 km2;

2 847 000 loc. (2005).

Capitala: Al-Kuwait.

Populaţia este în cea mai mare parte arabă. Limbi vorbite: araba (oficială), persana, engleza. Religia: islam (oficială). Moneda oficială: dinarul kuwaitian. Cu excepţia oazei Al-Jahrah, la capătul de V al golfului Kuwait, şi a câtorva parcele în SE şi în zonele de coastă, este în mare parte deşert; precipitațiile anuale însumează 25-180 mm. Kuwait aproape că nu are pământ agricol, dar există o suprafață redusă de teren arabil pentru vite; rezervele masive de petrol şi gaze naturale stau la baza economiei. Zăcămintele estimate de petrol constituie 10% din rezervele mondiale, Kuwait fiind pe locul 3, după Irak şi Arabia Saudită.

Este o monarhie constituțională cu un singur corp legislativ; șeful statului şi al guvernului este emirul, asistat de prim-ministru. Pe insula Faylakah, din golful Kuwait, se găsesc urmele unei civilizații care datează din mileniul III Î.Hr. A prosperat până în 1200 î.Hr., când a dispărut din istorie. Coloniști greci au populat din nou insula în sec. IV î.Hr. Tribul nomad Anizah din centrul Arabiei a fondat orașul Al-Kuwait în 1710, iar Abd al-Rahim, din dinastia Sabah, a devenit şeic în 1756, primul dintr-o familie care continuă să stăpânească în Kuwait. În 1899, pentru a pune capăt influențelor germane şi otomane, Kuwaitul a cedat Marii Britanii controlul asupra politicii externe. În urma izbucnirii războiului cu otomanii în 1914, Anglia a stabilit aici un protectorat.

În 1961, după ce Kuwaitul a câștigat independență completă față de Marea Britanie, Irakul a ridicat pretenții asupra Kuwaitului. Trupe britanice au fost trimise în zonă pentru a apăra Kuwaitul; Liga Arabă i-a recunoscut independența, iar Irakul a renunțat la pretențiile formulate. Irakul şi-a reafirmat pretențiile după Războiul dintre Iran şi Irak, a invadat şi ocupat Kuwaitul în 1990.

O coaliție militară condusă de SUA a alungat armatele irakiene din Kuwait în anul următor (vezi primul Război din Golful Persic). Forțele irakiene au incendiat cele mai multe dintre puțurile petroliere ale Kuwaitului, dar incendiile au fost stinse, iar producția a revenit rapid la nivelurile anterioare războiului.

Otto Vilhelm Kuusinen

(04.10.1881, Loutroo, Finlanda – 17.05.1964, Moscova, Rusia, URSS)

Politician sovietic de origine finlandeză.

S-a alăturat, în 1905, Partidului Social Democratic din Finlanda şi a deținut diferite funcții în partid. După ce scurtul regim socialist finlandez a fost răsturnat în 1918, a fugit în Rusia, unde a fost cofondator al Partidului Comunist Finlandez. A rămas în exil, ca secretar al Cominternului.

În războiul dintre sovietici şi finlandezi (Războiul de Iarnă, 1939-1940), a fost şeful guvernului marionetă prosovietic finlandez, apoi a devenit preşedintele Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Karelo-Finlandeză (1940-1956). A fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Rus în perioadele 1946-1953 şi 1957-1964.

prinţ Mihail Illarionovici Kutuzov

(16.09.1745, Sankt Petersburg, Rusia – 28.04.1813, Bunslou, Silezia)

Comandant de armată rus.

Ofiţer de carieră, în 1805 i-a fost predată comanda armatei mixte ruso-austriece care se opunea înaintării Franţei spre Viena. În urma înfrângerii austriece de la Ulm s-a retras, păstrându-și armata intactă, dar Aleksandru I i-a atacat pe francezi în Bătălia de la Austerlitz (1805), iar pentru eşecul său dezastruos a fost învinuit şi Kutuzov.

După ce armata lui Napoleon a intrat în Rusia în 1812, presiunea publică l-a forțat pe Aleksandru să îl numească pe Kutuzov comandant suprem. După conflicte armate minore, a fost obligat să poarte bătălia indecisă de la Borodino. Când Napoleon a început să își retragă trupele dinspre Moscova, Kutuzov a obligat armata franceză să părăsească Rusia pe drumul pe care îl devastaseră la intrare. I-a urmărit pe francezi în Prusia, distrugându-și oponentul fără a fi nevoit să ducă o bătălie majoră.

Considerat cel mai bun comandant al timpului său, apare ca un personaj important în romanul Război şi pace (Voina i mir), de Lev Tolstoi.