Utrecht, Pacea de la ~

(1713-1714)

Serie de tratate care au pus capăt Războiului pentru Succesiunea la Tronul Spaniei.

O parte au fost semnate între Franţa şi alte puteri europene; altele, între Spania şi alte puteri. Franţa a încheiat tratate cu Marea Britanie, Republica Olandeză, Prusia, Portugalia şi Savoia, prin care ceda diverse teritorii, inclusiv regiuni din Canada către Marea Britanie. Franţa o recunoştea pe regina Ana drept suverană a Marii Britanii, recunoştea titlul regal al lui Frederic I şi pe Victor Amadeus II ca rege al Siciliei.

Spania ceda Gibraltarul Marii Britanii. Într-un acord separat, acordul asiento, Spania îi dădea Marii Britanii dreptul exclusiv de a vinde sclavi africani în coloniile spaniole timp de 30 de ani. Împăratul Carol VI a încheiat un tratat separat cu Franţa la Rastatt şi Baden. Succesiunea la tronul Spaniei a fost decisă în favoarea lui Filip V de Bourbon. Prin aceste tratate, Marea Britanie a obţinut cele mai importante beneficii coloniale şi comerciale, devenind astfel cea mai mare putere comercială din lume.

Utrecht

Oraş, 256 420 loc. (2001), situat în centrul Olandei.

A fost, pe rând, fortăreaţă romană, frizonă şi francă şi a devenit reşedinţă a diocezei episcopale în 696 d.Hr., sub Sf. Willibrord. Perioada de maximă prosperitate a fost cea din sec. XI-XII, când a devenit un important centru comercial. În 1527 a fost cedat conducătorului Sfântului Imperiu Roman, Carol V, şi a devenit parte a dominioanelor habsburgice. S-a aflat sub stăpânirea Spaniei până în anii 1570, când a devenit centru al rezistenţei protestante.

Aici s-a semnat în 1579 Uniunea de la Utrecht, prin care s-a format o ligă a provinciilor din N Olandei împotriva Spaniei; această ligă a fost baza ulteriorului regat al Olandei. Ocupat de francezi în perioada 1795-1813, a fost reşedinţa lui Ludovic Bonaparte, rege al Olandei între 1806 şi 1810. La Utrecht s-a născut singurul papă olandez, Adrian VI. Este centru financiar, de asigurări şi de transporturi.

uto-aztece, limbi ~

Familie formată din peste 30 de limbi amerindiene vorbite în perioada precolumbiană din N Marelui Bazin până în America Centrală.

Din punct de vedere geografic, această familie se împarte în ramura de S şi cea de N. Ramura de N, vorbită din Oregon şi Idaho până în S Californiei şi al Arizonei, SUA, cuprinde limbile paiute de N şi de S, ute, shoshona de N şi de S, comanche şi limba indienilor hopi.

Ramura de S include limbile o’odham (pima şi papago) din Arizona şi pe cele ale anumitor populaţii de indieni mexicani, ca Tarahumara din Chihuahua, Yaqui din NV Mexicului şi Arizona, Cora şi Huichol din Nayarit şi Jalisco; limba vorbită în extremitatea de S a zonei este nahuatl.

utilitate publică

Întreprindere care oferă anumite tipuri de servicii publicului, şi anume, transport în comun (autobuze, avioane, căi ferate), servicii de telefonie şi telegrafie; curent electric, căldură şi lumină, furnizarea apei şi canalizare.

În majoritatea ţărilor, astfel de întreprinderi sunt întreţinute şi conduse de stat; în SUA majoritatea sunt private, dar se supun unor reguli stricte. Datorită tipului de producţie şi a distribuţiei, sunt considerate monopoluri naturale. Din moment ce costurile de capital pentru astfel de întreprinderi sunt mari, existenţa unor sisteme concurente paralele ar fi costisitoare.

Reglementările guvernamentale din SUA prevăd siguranţa serviciilor, preţuri decente şi servicii egale pentru toţi clienţii, în ultimii ani, unele state au încercat să stabilească reglementări privind furnizarea de electricitate şi de gaze naturale, pentru a stimula reducerea preţurilor şi îmbunătăţirea serviciilor prin concurenţă, însă rezultatele nu au fost promiţătoare.

utilitate marginală

În economie, beneficiu (utilitate) pe care îl are consumatorul cumpărând o unitate suplimentară a unui articol sau a unui serviciu.

Legea micşorării utilităţii susţine că un beneficiu (sau o utilitate) este invers proporţional cu numărul de unităţi deja deţinute. De exemplu, utilitatea marginală a unei felii de pâine oferită unei familii care deţine cinci felii va fi mare, deoarece familia va suferi mai puţin de foame, diferenţa dintre cinci şi şase fiind proporţional semnificativă.

O felie oferită în plus unei familii care are 30 de felii va avea o utilitate marginală mai mică, pentru că diferenţa între 30 şi 31 este proporţional mai mică, iar apetitul familiei poate fi satisfăcut cu ceea ce deţine deja. Conceptul s-a născut din încercările economiştilor din sec. XIX de a explica realitatea economică fundamentală a preţului.

utilitarism

Principiu etic potrivit căruia o acţiune este bună atunci când tinde să mărească nu doar fericirea agentului său, ci şi pe a tuturor celor afectaţi de ea.

Astfel, utilitariştii pun accentul pe consecinţele unei acţiuni, mai mult decât pe natura acţiunii sau pe motivele intrinseci ale agentului (vezi consecvenţialism). Utilitarismul clasic este hedonist, dar la baza sa pot sta şi alte valori în locul plăcerii (sau laolaltă cu plăcerea – utilitarismul idealist) sau, precum într-o versiune mai neutră, adoptată în domeniul economic: tot ceea ce face obiectul unei dorinţe raţionale sau bine informate poate fi considerat a avea valoare (utilitarismul preferenţial).

Testul maximizării utilităţii poate fi aplicat unei acţiuni în chip direct (utilitarismul actelor) sau în chip indirect, prin raport cu alte obiecte susceptibile de o valoare morală, precum regulile de comportament (utilitarismul regulilor). Principalele texte teoretice dedicate utilitarismului sunt Introducere în principiile moralei şi ale legilor (Introduction to the Principles of Morals and Legislation, 1789) de Jeremy Bentham sau Utilitarismul (Utilitarism, 1863) de John Stuart Mill.

utilaje agricole

Dispozitive mecanice, cum ar fi tractoarele sau alte mijloace, utilizate în agricultură, pentru a economisi braţele de muncă.

Utilajele agricole sunt foarte diverse şi au o sferă largă de complexitate, de la instrumente manuale folosite din vremurile preistorice la combinele complexe din agricultura mecanizată modernă. De la începutul sec XIX şi până în prezent, utilajul agricol a evoluat de la animalele cu tracţiune Ia motoare cu aburi, apoi la cele cu benzină şi, în cele din urmă, la motoare Diesel. În ţările dezvoltate, numărul de muncitori de la ferme s-a micşorat în mod constant în sec XX, iar producţia agricolă a crescut datorită utilizării maşinilor.

Utica

Veche aşezare feniciană, în N coastei africane.

Considerată prin tradiţie drept cea mai veche aşezare din Fenida, era situată în Tunisia de astăzi. Fondată probabil în sec VIII î.Hr., s-a dezvoltat rapid şi a ajuns al doilea oraş ca importanţă după Cartagina. Capitală a provinciei romane Africa, după al treilea război punic (149-146 î.Hr.). Declinul său a început după ce împăratul Augustus a reconstruit Cartagina. Săpăturile au scos la lumină morminte feniciene neacoperite datând din sec VIII î.Hr. şi o importantă zonă rezidenţială în partea romană a oraşului.

Uthman ibn Affan

(m. 656 d.Hr.)

Al treilea calif din dinastia Omeiazilor.

Născut în puternicul clan ai Omeiazilor de ia Mecca, a devenit un negustor bogat, după care s-a convertit la islam, fiind primul convertit cu un statut social şj financiar atât de înalt. S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Mahomcd. La moartea lui Umar ibn al-Khattab (644 d.Hr.), Uthman a fost ales succesor al acestuia. Califatul său a fost marcat de nepotism şi profit personal; şi-a făcut mulţi duşmani. Printre realizări se numără centralizarea administraţiei califatului şi stabilirea unei versiuni oficiale a Coranului. Moartea sa în mâinile rebelilor a marcat începutul primului fitnah.

uter sau mitră

Organ în formă de pară întoarsă, în aparatul de reproducere al femeii, în care se dezvoltă embrionul sau fătul în timpul sarcinii.

Este situat deasupra şi în spatele vezicii urinare şi are o lungime de cca 6-8 cm şi un diametru de cca 6 cm la capătul superior, acolo unde pătrund trompele uterine sau colul uterin (descendente); la celălalt capăt, cervixul se extinde în vagin. Mucoasa uterină (endometru), o mucoasă hidratată, îşi modifică consistenţa în timpul ciclului menstrual (vezi menstruaţie), fiind mai groasă în timpul ovulaţiei (vezi ovar), pregătită pentru implantarea zigotului.

Peretele uterin, care are o grosime de cca 2,5 cm, se măreşte în volum şi se subţiază când fătul se dezvoltă în interiorul uterului. La expulzarea fătului, cervixul se dilată până la cca 10 cm. Printre bolile uterului se numără infecţiile, tumorile maligne sau benigne, prolapsul, endometrioza şi fibroza (leimiom; vezi tumori musculare).