vulturică

Denumire comună pentru cele cca 200 de specii de plante ierboase, din genul Hieracium, familia Compositae, caracteristice zonelor temperate.

Specoole urechea-șoricelului (H. pilosella), vulturica-portocalie (H. aurantiacum) și vulturica-comună (H. vulgatum) sunt printre cele mai răspândite buruieni. Câteva specii sunt cultivate ca plante ornamentale, pentru frumuseţea inflorescenţelor.

vultur-curcan

Specie (Cathartes aura) de vultur de talie mare, cu aripi și coadă lungi, din familia Cathartidae, cu o lungime de cca 75 cm, cu penaj de culoare închisă, cioc și picioare albe, cap roșu, golaș, acoperit cu excrescenţe de culoare albă și cu o anvergură a aripilor de 1,8 m.

Se folosește de simţul fin al mirosului pentru a descoperi cadavre. Este întâlnit pe tot cuprinsul continentelor americane, cu excepţia N Canadei; populaţiile din extremităţile nordică și sudică sunt migratoare.

vultur

Denumire comună pentru cele 20 de specii de păsări de pradă cu capete pleșuve și cu vedere foarte dezvoltată care trăiesc în regiunile temperate și tropicale.

Vulturii din America (familia Cathartidae) au o lungime de 60-80 cm. Vulturii din Europa, Asia și Africa (familia Accipitridae) includ speciile cele mai mici (50 cm lungime), precum și pe cele mai mari.

Vulturul-negru (Aegypius monachus), una dintre cele mai mari păsări zburătoare, atinge o lungime dc cca 100 cm. Cântărește aproape 13 kg și are o anvergură a aripilor de 2,7m. Majoritatea speciilor se hrănesc cu hoituri, resturi și excremente și ocazional cu animale vii. Vezi și condor; marabu.

Radu Vulpe

(1899, Albești, Ialomiţa, România –  1982)

Istoric și arheolog român.

Profesor universitar la București și Iași, specialist în istoria comunei primitive și în istoria antică (Epoca Fierului în regiunile tracice ale Peninsulei Balcanice, Istoria veche a Dobrogei, Așezări getice din Muntenia).

vulpe-roșcată sau vulpe-comună

Denumire comună pentru două specii de vulpi: Vulpes vulpes, răspândită în toată Europa, Asia temperată și Africa de N, și V. fulva din America de Nord.

Blana este de culoare brună-roșcată, are urechile și picioarele negre, iar vârful cozii este alb. Are o lungime de 90-105 cm, inclusiv coada de 38 cm, o înălţime de 40 cm și o greutate de cca 7 kg.

Se hrănește cu mamifere mici, păsări, ouă și fructe. Este vânată în cadrul competiţiilor sportive sau cu scop comercial, pentru valorificarea blănii, adeseori vulpile fiind chiar crescute în acest scop. Vulpile-roșcate nord-americane au fazele de negru și argintiu în coloritul blănii.

vulpe-de-mare

Denumire comună pentru cele nouă genuri (subordinul Rajoidea) de rechini-turtiţi cu corp rotund sau în formă de diamant.

Acești pești de adâncime pot fi găsiţi începând din zonele tropicale și până la zona arctică, atât în apele de mică adâncime, cât și în cele adânci (peste 2 700 m). Cei mai mulţi dintre acești pești au spini pe suprafaţa dorsală, iar unii au organe electrice slabe în coada lungă și subţire.

Vulpile-de-mare depun ouă pieloase alungite (denumite poșeta-sirenei), care sunt deseori observate pe plaje. Lungimea speciilor variază de la 50 cm la 2,5 m. Înoată cu mișcări unduitoare, cu ajutorul aripioarelor pectorale. Se năpustesc de deasupra și capturează prada formată din moluște, crustacee și pești. Înotătoarele sunt apreciate pentru consum alimentar.

vulpe-cu-urechi-de-liliac

Specie de vulpe cu urechi mari (Otocyon megalotis) care trăiește în zonele deschise, aride, din E și SE Africii.

Are 48 de dinţi (cu șase mai mult decât oricare membru al familiei canidelor) și, cu excepţia urechilor mari, arată ca vulpea-roșcată.

Atinge o lungime de cca 80 cm, inclusiv coada, care are 30 cm, și cântărește între 3 și 4,5 kg; trăiește singuratică sau în grupuri mici și se hrănește în special cu insecte, mai ales cu termite.

vulpe cenușie

Vulpe cu blană cenușie, înspicată care trăiește în America (Urocyon cinereoargenteus), răspândită în ţinuturile împădurite, stâncoase sau acoperite de tufișuri din Canada până în N Americii de Sud.

Se distinge prin culoarea roșcată de la nivelul gâtului, urechilor și picioarelor. Atinge o lungime de 50—75 cm, cu excepţia cozii, care măsoară la rândul ei 30-40 cm. Are o greutate de cca 3—6 kg. Spre deosebire de alte specii, vulpea-cenușie se poate căţăra în copaci. Fiind, în general, un animal nocturn, hrana ei este foarte variată. Mănâncă păsări, mamifere mici, insecte și fructe.

vulpe-arctică

Specie de vulpe nordică (Alopex lagopus) care trăiește în regiunea arctică, de obicei în tundră sau în munţii de lângă ocean.

Urechile mici și rotunde și botul scurt reduc suprafaţa corpului expusă la pierderea căldurii; suprafeţele inferioare ale labelor sunt acoperite de blană. Corpul (excluzând coada de 30 cm) atinge o lungime de 50-60 cm și cântărește 3—8 kg.

În funcţie de culoarea blănii, se disting două faze de culoare: indivizii în faza albă sunt bruni-cenușii vara și albi iarna; cei în faza albastră (vulpile-albastre în comerţul cu blană) sunt cenușii în timpul verii și gri-albăstrui în timpul iernii. Trăiesc în vizuini, hrănindu-se numai cu vegetale și cu animale mici.

vulpe

Denumire comună pentru diversele specii de canide care se aseamănă cu un câine de talie medie, cu coadă stufoasă.

Vulpile au blană lungă, urechi ascuţite, picioare relativ scurte și bot îngust. Adesea au fost vânate în cadrul competiţiilor sportive sau cu scop comercial, pentru valorificarea blănii. Într-un sens mai restrâns, numele desemnează cca zece specii de vulpi (genul Vulpes), în special vulpea-roșcată din Eurasia și din America. Vezi și vulpe-arctică; vulpe-cenușie.