(1330-1384)
Teolog britanic, filozof şi reformator al Bisericii.
În 1372 a obținut diploma de doctor în religie la Universitatea Oxford. Numit de Eduard III într-o delegație pentru a discuta diferendele engleze cu papa, a reprezentat guvernul în încercarea de a limita puterile Bisericii în Anglia. Prelegerile lui împotriva politicii Bisericii, în care susținea că Biserica în sine este păcătoasă şi că trebuie să renunțe la proprietăți şi să se întoarcă la sărăcia evanghelică, au atras atenția tuturor şi, în 1377, papa a cerut să fie arestat.
În 1379 a început să atace în mod sistematic bazele catolicismului, prin repudierea doctrinei transsubstanțierii şi prin negarea faptului că ierarhia bisericească ar reprezenta o prelungire a autorității lui Iisus. În 1380 a început să traducă Biblia în engleză, căutând să ocolească Biserica, făcând legea lui Dumnezeu accesibilă tuturor oamenilor cu carte. Urmașii lui au fost cunoscuți cu numele de lolarzi.
A fost condamnat de superiorii lui ecleziaști pentru incitare la răscoala țăranilor (1381); multe dintre operele lui au fost interzise după aceea. Scrierile sale i-au inspirat pe liderii Reformei, în mod deosebit pe Martin Luther.