Chaucer, Geoffrey

Diplomat şi funcţionar public

În anii 1370, Chaucer a fost plecat de multe ori în misiuni diplomatice în Flandra, Franţa şi Italia. Este posibil ca prima sa călătorie în Italia (decembrie 1372 –mai 1373) să fi fost în scopul negocierii cu genovezii cu privire la un port englezesc şi cu florentinii cu privire la împrumuturile pentru Eduard III. Următoarea călătorie în Italia a avut loc între 28 mai şi 19 septembrie 1378, când a făcut parte dintr-o misiune la Milano în scopuri militare.

De câteva ori în anii 1370, Chaucer şi soţia sa au primit subvenţii monetare generoase din partea regelui şi a lui John de Gaunt. La 10 mai 1374 a obţinut o locuinţă fără chirie mai sus de Aldgate, în Londra, iar pe 8 iunie în acelaşi an a fost numit controlor vamal în portul din Londra, pentru ţesături, piei şi piei tăbăcite. Acum, pentru prima oară, Chaucer ocupa o poziţie în afara curţii regale, iar el şi soţia lui aveau o casă a lor, aflată la zece minute de mers pe jos de locul unde-şi îndeplinea slujba.

În 1375 i-au fost acordate două slujbe, care i-au adus un venit considerabil, iar în 1376 a primit o sumă mare de bani în urma unei amenzi. Când Richard II a devenit rege, în iunie 1377, a confirmat statutul de controlor al lui Chaucer şi, ulterior, rentele acordate de Eduard III atât lui Geoffrey, cât şi soţiei sale, Philippa.

Cu siguranţă, în anii 1370, lui Chaucer i-a surâs norocul din punct de vedere financiar.

Din cauza responsabilităţilor şi activităţii în domeniul public, Chaucer pare să fi acordat puţin timp scrisului pe parcursul acestui deceniu. Un eveniment literar important pentru el a fost întâlnirea cu operele lui Dante, Petrarca şi Boccaccio, în timpul misiunilor sale în Italia, care i-au influenţat profund scrierile de mai târziu.

Cea mai importantă lucrare a lui Chaucer din anii 1370 a fost Casa Faimei (Hous of Fame), un poem cu peste 2000 de versuri, tot sub forma unei viziuni onirice.

într-un fel este un eşec – este neterminat, tema nu este clară, iar diversitatea părţilor sale pare să umbrească orice unitate de scop însă oferă o dovadă clară a măiestriei avansate a lui Chaucer ca poet. Măsura de opt silabe este stăpânită cu mare flexibilitate; ia naştere tonul amuzant, înţepător, oarecum ironic – care va deveni ulterior unul dintre efectele de bază ale lui Chaucer -, tematica este variată.

În plus, se prevesteşte arta de  crea personaje memorabile, prin vulturul de aur minunat care îl poartă pe „Geoffrey”, naratorul speriat, deasupra Pământului, spre casa Onoarei şi a Zvonului, ca recompensă pentru ceea ce a scris şi a studiat, ca să poată învăţa cum să transforme „informaţiile” în poeme de dragoste. Tot de aici ia naştere şi imaginea tipică a propriului personaj fictiv: poetul, oarecum încuiat la minte, doritor să scrie despre dragoste, dar fără o experienţă personală reuşită a acesteia. Umorul poemului atinge punctul culminant atunci când vulturul pedant ţine o prelegere pentru instruirea lui Geoffrey privind proprietăţile sunetului.

Însă, pe lângă aspectele sale comice, poemul pare să transmită o informaţie serioasă: ca toate lucrurile pământeşti, faima este de scurtă durată şi capricioasă.

 

 

Publicat în C

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *