chimval sau talere sau talgere

Instrument de percuţie, alcătuit dintr-o placi metalici circulară care este lovită cu un băţ de tobă sau din două astfel de plici care sunt lovite una de alta.

Chimvalul era folosit de obicei în unele ritualuri, în Asiria, Israel (începând cu 1100 î.Hr.), Egipt și de către alte civilizaţii antice; apoi, utilizarea lui s-a răspândit, ajungând în Asta de Est și apoi în Europa, în sec. XIII d.Hr.

Chimvalul de orchestră este un descendent al celui folosit în fanfarele militare turceşti, care erau în vogă în Europa sec. XVIII. Deşi chimvalele asiatice sunt adesea plate, cele din Orientul Mijlociu și din Occident au, de obicei, un dom concav sau un ieşind, astfel încât doar marginile se ating când sunt lovite.

Cele mai bune chimvale au fost făcute în Turcia în perioada medievală, prin tehnici al căror secret era păzit cu grijă. În muzica populară, chimvalele nu sunt lovite manual; un chimval suspendat pe un suport poate fi lovit sau doar atins uşor, iar chimvalele orizontale sunt lovite printr-un mecanism cu pedală.

Publicat în C

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *