dinastia Hohenzollern

Dinastie importantă în istoria europeană, mai ales în calitate de conducătoare a Brandenburgului şi Prusiei (1415-1918) şi a Germaniei imperiale (1871-1918).

Primul strămoș atestat, Burchard I, era conte de Zollern în sec. XI. Au luat naștere două mari ramuri: linia franconiană (care include nobili de Nürnberg, electori de Brandenburg, regi ai Prusiei şi împărați germani) şi linia suabă (care include conţi de Zollern, prinți de Hohenzollem-Sigmaringen şi prinți şi apoi regi ai României).

Ramura franconiană a devenit luterană în timpul Reformei, dar, în 1613, a revenit la calvinism şi a dobândit mari teritorii în sec XV-XVII. La sfârșitul Primului Război Mondial a pierdut suveranitatea asupra Prusiei şi Germaniei.

Linia suabă a rămas catolică în timpul Reformei şi a domnit în România până în 1947. Printre monarhii de Hohenzollern se numără Frederic Wilhelm I, Frederic II cel Mare, Frederic Wilhelm II şi Frederic Wilhelm III al Prusiei; Wilhelm I, Frederic II şi Wilhelm II al Germaniei; Carol I, Ferdinand, Carol II al României şi Mihai I al României.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *