dinastia Mamelucilor (1250-1517) 

Conducători ai Siriei şi Egiptului.

Soldații sclavi (în arabă, mamlūk, sclav) au fost folosiți în lumea islamică începând cu sec. IX d.Hr.; au profitat deseori de puterea militară pe care o aveau pentru a prelua controlul din mâna autorităților politice legitime. În 1250, un grup de generali mameluci a preluat tronul dinastiei Aiubizilor, la moartea sultanului aiubid Al-Malik al-Salih Ayyub (d. 1240-1249).

Dinastia care a rezultat şi-a legitimat conducerea prin reconstituirea califatului dinastiei Abbasizilor (distrusă de mongoli în 1258) şi sprijinirea conducătorilor de la Mecca şi Medina. Sub conducerea mamelucilor au fost alungați ultimii cruciați din E coastei mediteraneene, iar mongolii au fost trimiși înapoi în Palestina şi Siria.

Pe plan cultural, scrierea istorică şi arhitectura au înflorit în această perioadă. O schimbare în cadrul construcției etnice, de la turcă la circasiană, a corespuns cu declinul lor lent; faptul că nu au folosit artileria de câmp (cu excepția războaielor de asediu) a condus la înfrângerea mamelucilor de către otomani în 1517 (vezi Imperiul Otoman).

După aceasta, ei au rămas o clasă socială foarte bine conturată şi au continuat sa aibă o mare autonomie politică, deşi erau doar una dintre forțele care influențau viața politică din Egipt. Puterea le-a fost în cele din urmă distrusă de ofițerul albanez-egiptean Muhammad ‘Aii, în masacrul din 1811. Vezi şi Baibars I.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *