E. T. A. Hoffman născut Ernst Theodor Wilhelm

(24.01.1776, Königsberg, Prusia – 25.06.1822, Berlin, Germania)

Scriitor şi compozitor german, unul dintre reprezentanții de seamă ai romantismului german.

A lucrat ca funcționar pentru a se întreține (conflictul dintre lumea ideală a artei şi viața cotidiană birocratică este ilustrat în multe dintre operele sale), dar mai târziu a început să scrie şi să compună muzică.

Volumul de nuvele şi basme Fantezii în maniera lui Callot (Fantasienstücke in Callots Manier, 1814-1815) l-a consacrat ca scriitor. Lucrările ulterioare, grupate în volumele Povestirile stranii ale lui Hoffmann (Nachtstiicke, 1817) şi Frăţia Serapion (Die Serapionsbrüder, 1819-1821), îmbină imaginația vie cu observația atentă a tipurilor umane.

A fost şi dirijor, critic muzical şi director artistic de teatru. Cele mai apreciate dintre lucrările sale muzicale sunt baletul Arlechin (Arlequin, 1811) şi opera Undine (spectacol din 1816). A murit la vârsta de 46 de ani din cauza unei paralizii progresive.

Scrierile sale stau la baza unor opere muzicale şi balete cunoscute, printre care Povestirile lui Hoffman (Les contes d’Hoffmann) de J. Offenbach, Coppélia (1870) de Leo Delibes, Spărgătorul de nuci (Şcelkuncik, 1891-1892) de P. Ceaikovski şi Cardillac (1926) de P. Hindemith.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *