Franz Liszt

(22.10.1811, Raiding, Ungaria – 31.07.1886, Bayreuth, Germania)

Compozitor şi pianist maghiar.

Încurajat de tatăl său, muzician amator înzestrat, a arătat un interes timpuriu pentru muzică, începând să compună de la vârsta de opt ani. A studiat pianul cu Karl Czerny și compoziția cu Antonio Salieri la Viena, unde a şi debutat în 1822.

După succesul repurtat la Paris în 1823, a întreprins un turneu prin Europa, însă moartea timpurie a tatălui său (1828) şi o dezastruoasă aventură amoroasă i-au insuflat dorința de a renunța la muzică pentru viața monahală.

Sub impresia întâlnirii cu violonistul Niccolò Paganini, în 1831 a început să-şi dezvolte la maximum propria tehnică şi să compună primele piese de maturitate, printre care Studii transcendentale (1837) şi Studii după Paganini (1839). O aventură cu contesa Mărie d’Agoult a condus la nașterea fiicei sale, Cosima (1837-1930), care avea să se căsătorească cu prietenul lui, compozitorul Richard Wagner.

Strălucirea şi faima lui Liszt au atins apogeul în anii 1840-1850, când uluitoarea lui tehnică de virtuoz i-a adus succese de mare răsunet în întreaga Europă. La sfârșitul acestei perioade şi-a încetat activitatea concertistică, pentru a se dedica în exclusivitate compoziției unora dintre cele mai ambițioase lucrări ale sale, ca O simfonie a lui Faust (1854) şi Sonata pentru pian în si minor (1853).

În 1865 a îmbrăcat haina de abate romano-catolic, deși n-a devenit niciodată preot. Opera sa ulterioară este remarcabilă prin anticiparea multor evoluții ale muzicii sec. XX; de exemplu, armoniile sale cromatice au influențat muzica atonală.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *