Fraţii Fleischer

Max şi Dave Fleischer au devenit animatori de succes în New York pe când Disney locuia încă în Kansas, Missouri.

Fraţii Fleischer au inventat procesul de rotoscopie, folosit şi astăzi, prin care o înregistrare a unei acţiuni reale poate fi copiată şi redesenată sub formă de animaţie.

Fraţii Fleischer au exploatat această tehnică în seria lor de pionierat Afară din călimară (Out of the Inkwell, 1919-1929). Încântat de interacţiunea veridică dintre oameni şi figurile desenate, Disney a încercat să imite această serie în primele sale desene cu Alice. Dar, dacă desenele lui Disney erau în spiritul poveştilor cu Mama Gâscă şi al lucrărilor cu copii ale lui Norman Rockwell, stilul fraţilor Fleischer (Max producător, Dave regizor) putea fi asemănat cu un whisky vechi băut lângă un pian.

Desenele lor extrem de urbane, supraaglomerate, cu aluzii sexuale şi adesea obsedante – au creat-o pe Betty Boop, cântăreaţa cu forme apetisante, şi pe cei doi însoţitori infantili şi ciudaţi ai săi, câinele Bimbo şi clovnul Koko – trasează o rută distorsionată prin subconştientul americanilor din anii 1920 şi 1930, înainte de a se prăbuşi în drăgălăşenia lui Disney din Călătoriile lui Gulliver (Gulliver’s Travels, 1939) şi Domnul Gândac merge la oraş (Mr. Bug Goes to Town, 1941; relansat, de asemenea, ca Hoppity Goes to Town).

Sprijinul principal al studioului a rămas seria relativ impersonală a lui Popeye, bazată pe benzile comice create de Elzie Segar. Marinarul iubitor de spanac a fost introdus ca actor secundar în desenul cu Betty Boop, Popeye Marinarul (Popeye the Sailor, 1933), şi a avansat rapid pe scara celebrităţii, supravieţuind timp de 105 episoade, până la scurtmetrajul din 1942 Baby Wants a Bottleship, când studioul lui Fleischer s-a prăbuşit, iar drepturile asupra personajului au fost preluate de studiourile Famous.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *