futurologie

Studiu al tendințelor actuale, având scopul de a anticipa evoluţiile viitoare.

Domeniul îşi are originea în previziunea tehnologică, dezvoltată spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi în studii care examinează consecinţele conflictelor nucleare. Studiile anilor 1960 au încercat să prevadă modele şi necesităţi sociale viitoare. Limitele dezvoltării (The Limits of Growth, 1972), de Dennis Meadows şi de alți autori, se axa pe tendințele socioeconomice globale, schițând o viziune malthusiană care anunța sfârșitul lumii, în condițiile în care creșterea populației, expansiunea economică, poluarea, industria alimentară şi exploatarea resurselor naturale ar continua în acelaşi ritm ca în prezent.

Rapoartele ulterioare au revenit asupra multora dintre aceste semnale de alarmă, ducând la apariția unor reacții contradictorii: criticii au triumfat, deoarece prevestirile futurologilor se dovediseră inexacte, după ce aceştia au replicat că tehnicile lor analitice se perfecționează din ce în ce mai mult. Printre alte lucrări demne de remarcat se numără Şocul viitorului (Future Shock, 1970) de Alvin Toffler, Apariția societății postindustriale (The Coming of Post-Industrial Society, 1973) de Daniel Bell, Soarta Pământului (The Fate of the Earth, 1982) de Jonathan Schell şi Mașinile verzi (The Green Machines, 1986) de Nigel Calder.

Publicat în F

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *