Gheorghe Magheru

(08.04.1802, Bârzeiul de Gilort, Gorj, Ţara Românească, România – 04.04.1880, București)

General şi om politic român, conducător al armatei revoluționare române din Muntenia, la 1848.

Provenea dintr-o familie de boiernași olteni, de origine transilvăneană. S-a remarcat de foarte tânăr, datorită participării la mişcarea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu (vărul său). A participat la războaiele ruso-turce din 1828-1829, fiind decorat de ţarul Aleksandru cu ordinul St Ana, pentru faptele de vitejie.

A îndeplinit diferite funcții administrative. Pe la 1845, a devenit membru al societăţii secrete Frăţia, al cărei scop era înlăturarea dominaţiei turceşti asupra Ţării Româneşti, în timpul Revoluției din 1848 a format guvernul provizoriu, împreună cu Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu, devenind apoi general comandant al nou formatei armate române şi, în această calitate, organizând tabăra militară de la Râureni.

Deşi a fost obligat să se exileze la Viena după înfrângerea revoluţiei, a militat activ pentru unirea Principatelor. În 1857 s-a întors în ţară, fiind ales deputat de Gorj. A fondat Partida Națională, partid al cărui scop era susținerea unirii (24 ianuarie 1859) şi care a promovat apoi modernizarea noului stat.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *