holism

Concepție din filozofia științelor sociale care neagă faptul că evenimentele sociale majore şi condițiile în care acestea se produc pot fi integral explicate prin intermediul indivizilor care au luat parte la ele sau care au avut de suferit de pe urma producerii lor.

Potrivit holismului metodologic, cel puţin unele dintre fenomenele sociale trebuie studiate în chip autonom, la nivel macroscopic propriu lor; astfel, cel puţin o parte din aceste întreguri de ordin social nu pot fi reduse sau explicate prin comportamentul individual (vezi emergenţă).

Holismul semantic neagă presupoziţia conform căreia toate afirmaţiile cu sens privind fenomenele petrecute la scară largă (de ex. „Revoluţia industrială a generat urbanizarea”) pot fi transpuse, fără nici o pierdere la nivel semantic, în propoziţii privind fapte, atitudini, relaţii şi contexte de ordin individual.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *