Holocaust în ebraică Sho’ah

Exterminare planificată a evreilor şi a altor minorități de către Germania nazistă (1933-1945) şi aliaţii acesteia în teritoriile cucerite.

Punctul culminant l-a prezentat „soluția finală”, adică intenția de a extermina evreii din Europa. Persecutarea evreilor a început la scurt timp după ce Adolf Hitler a devenit cancelar (1933).

Prin legile de la Nürnberg (1935), evreii şi-au pierdut cetățenia. În timpul pogromului Noaptea de Cristal din 1938 au fost incendiate aproape toate sinagogile din Germania şi cca 7 500 de magazine ale evreilor au fost distruse. Evreii au fost închişi în lagăre de concentrare sau în ghetouri.

Victoriile Germaniei în primii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial au adus aproape toţi evreii din Europa sub influența naziștilor şi a sateliților lor. Pe măsură ce trupele germane înaintau înspre E, prin Polonia, Balcani şi Uniunea Sovietică patrulau unităţi speciale mobile de exterminare, aşa-numitele Einsatzgruppen, care ucideau evrei, ţigani şi mulți slavi neevrei.

Erau vânați, de asemenea, liderii politici, comuniștii şi intelectualii. Alte minorităţi exterminate sau persecutate de nazişti erau homosexualii, bolnavii psihic, persoanele cu handicapuri fizice şi cele cu dezechilibre emoţionale. La Conferinţa de la Wansee (1942) a fost adoptată soluţia finală (în germană, Die Endlösung der Judenfrage) pentru exterminarea evreilor din Europa.

Aceștia au fost deportați în lagăre de concentrare sau de exterminare. În unele ţări activau mişcări ilegale de rezistenţă, iar în ghetoul din Polonia au avut loc răscoale, în pofida şanselor extrem de mici de izbândă. Multe persoane precum Raoul Wallenberg, au salvat mii de oameni, dar guvernele aliate nu au reuşit să ofere un sprijin eficient evreilor.

Se estimează că, până la sfârşitul războiului, naziştii şi colaboratorii acestora au ucis şase milioane de evrei.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *