holografie

Procedeu de obținere sau de reproducere a imaginii tridimensionale sau a hologramei, prin intermediul unei figuri de interferență realizată cu ajutorul razelor laser.

Pentru a crea o hologramă, fasciculul laser continuu este divizat. Jumătate din rază cade, fără a fi modificată, pe un suport de înregistrare (cum ar fi o placă fotografică), iar cealaltă jumătate este mai întâi reflectata de obiectul a cărui imagine trebuie obținută. Împreună, cele două raze produc pe placă o figură de interferență alcătuită din dungi şi spirale.

Placa developată reprezintă holograma. Atunci când pe hologramă se proiectează lumină, se obţine o imagine tridimensională a obiectului original, datorită figurii de interferenţă înregistrate. Unele holograme necesită radiaţie laser pentru reproducerea imaginii, altele pot fi văzute în lumină albă obişnuită.

Holografia a fost inventată în 1947 de fizicianul englez de origine maghiară Dennis Gabor (05.06.1900-09.02.1979), care a primit Premiul Nobel în 1971 pentru descoperirea sa.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *