Homer în greacă Omiros

Păreri moderne

Savanții moderni sunt de acord cu sursele antice numai în ce privește locul unde ar fi trăit Homer. Cea mai concretă dovadă antică este că urmașii lui, homerizii, au trăit pe insula ionică Chios. Cu toate acestea, un loc din estul Mării Egee este sugerat de autorul Maclei prin anumite referințe locale în poeme: vârful insulei Samothrace, care se ridică deasupra canionului Imbros, când este privită de pe câmpia Troiei, păsările de la gura râului Cayster, lângă Efes, furtunile din largul insulei Icaria şi vânturile de nord-vest din Tracia.

Descrierea zonei estice a Mării Egee este estompată în Odiseea, al cărei fundal este stabilit inițial în vestul Greciei; neclaritatea epopeii în ce privește poziția Ithacăi, de exemplu, nu este incompatibilă cu ideea unui poet din Ionia care prelucrează materiale provenite din partea mai îndepărtată a lumii grecești.

Desigur, există o oarecare îndoială dacă Mada şi Odiseea au fost compuse de același autor. Astfel de suspiciuni au apărut în Antichitate şi depindeau, în principal, de diferența de gen (Iliada fiind marțială şi eroică, iar Odiseea, pitorească şi adesea fantastică), dar ele pot fi consolidate prin diferențe subtile de vocabular, chiar în afară de cele impuse de diferite subiecte.

Faptul că Aristotel considera Odiseea o lucrare de maturitate a lui Homer poate fi plauzibil, dar, în cazul în care Mada este prima dintre cele două (așa cum pare din structura mai simplă şi din frecvența mai mare a formelor lingvistice destul de târzii din Odiseea), atunci Odiseea ar fi putut fi creată după modelul acesteia şi ca un supliment conștient, de vreme ce fusese deja dat exemplul de compoziție monumentală. În orice caz, similitudinile dintre cele două poeme se datorează parțial coerenței tradiției poetice eroice care stă la baza ambelor poeme.

Dovezile din cadrul poemelor ajută într-un fel la determinarea perioadei în care a trăit Homer. Anumite elemente ale limbajului poetic, care era un amalgam artificial, niciodată reprodus exact în vorbire, indică faptul că epopeile nu erau postmiceniene numai din punct de vedere compozițional, ci şi în mod substanțial, fiind elaborate după ce au avut loc primele colonizări ioniene în Asia Mică, prin 1000 î.Hr.

Funcționarea în comun a vocalelor scurte adiacente şi dispariția semivocalei digamma (o literă veche din alfabetul grecesc) indică în principal acest lucru. La celălalt capăt al axei temporale, apariția în poeme a unui articol hotărât autentic, de exemplu, marchează o etapă anterioară celei exemplificate în poezia de la mijlocul şi sfârșitul sec. VH î.Hr. Stilistic şi metric, poemele lui Homer par să fi apărut înaintea celor ale lui Hesiod, pe care mulți cercetători le-au plasat la puțin timp după 700 î.Hr.

Un criteriu diferit şi poate mai precis este furnizat de obiecte databile şi de practicile menționate în texte. Nimic, cu excepția uneia sau a două adăugiri ateniene, nu pare, din acest punct de vedere, să fie ulterior anului 700 î.Hr.; pe de altă parte, rolul de comercianți atribuit fenicienilor în Odiseea, împreună cu unul sau două alte fenomene, sugerează ca dată a compoziției – cel puțin pentru contextele relevante – un moment după anul 900 î.Hr.

Câteva pasaje din Iliada pot să implice o nouă formă de luptă în formație strânsă, în funcție de dezvoltarea armurii speciale pentru soldați pedeștri (hopliţi) după 750 î.Hr., şi trimiterile la masca Gorgonei, ca motiv decorativ, merg în aceeași direcție. Este adevărat că poemele conțin multe elemente tradiționale şi arhaice, iar limba lor şi cadrul material sunt alcătuite din diferite componente care își au originea în perioade diferite.

Cu toate acestea, se poate trage concluzia că perioada de compoziție a epopeilor de mari dimensiuni (spre deosebire de precursoarele mai scurte) a fost sec IX sau VIII î.Hr., cu câteva caracteristici ce indică mai clar spre secolul VIII î.Hr. Odiseea ar putea să se încadreze aproape de sfârșitul acestui secol, iar Iliada mai aproape de mijlocul lui. Nu poate fi o coincidență faptul că au început să apară culte ale eroilor homerici către sfârșitul sec. VIIII î.Hr., iar scenele din epopee încep să apară reprezentate pe vase cam în aceeași perioadă.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *